Se apropiase de poarta casei cu puţin înainte de miezul nopţii. Răsucise cheia cu grijă şi intrase tiptil în curte, dar nu apucă să facă nici câţiva paşi în vârful degetelor că o voce piţigăiată de dincolo de uşa din dreapta lui străpunsese liniştea copleşitoare din jur: „Nu uita de chirie, Mister!” El însă făcu abstracţie, cu nonşalanţă, de crâmpeiul de poluare fonică ce îi şuierase pe lângă ureche şi înaintă, la fel de liniştit, spre Templul Visurilor sale.
Era doar o cămăruţă simplă, frumoasă şi curată, cu flori la geam şi o grădină minunată în imediata apropiere. „Pribeagul clipelor magice” se tolăni în fotoliul său, lăsându-se copleşit de imensitatea bolţii cu stele a căror splendoare o putea admira dincolo de muşcatele ce tronau majestuos de-a lungul pervazului. Oftă adânc, întorcându-şi privirea brusc spre raftul unde „Înţelepţii fără Grai” îl aşteptau de atâta amar de vreme. Dulapul rămas deschis îi atrase însă atenţia către elegantul său costum de bal pe care îl păstra la loc de cinste. Îi atinse delicat nasturii, simţind, dintr-o dată, un parfum feminin extrem de copleşitor care, cu zile în urmă, i se impregnase în haină. Se apropie, trăgând lent în piept acea boare ce-l determină, dintr-o dată, să zâmbească discret, închizând şi ochii.
Sala de bal, decorată cu splendide ornamente florale, era luminată puternic, iar peste tot în jur perechi elegante se contopiseră deja în armonia sunetelor cu care al doilea vals al lui Shostakovich cucerise inevitabil orice suflet. O revăzu şi pe ea în admirabila sa rochie roşie cu dantelă, afişând acelaşi zâmbet cuceritor. Era o prezenţă aristocratică discretă, rafinată şi senzuală, iar şarmul ei natural, la fel ca şi mişcările graţioase în paşii de dans, fuseseră ingrediente suficiente pentru ca o chimie a sufletelor sensibile să funcţioneze impecabil. O privire, un zâmbet, o atingere caldă ce provocase vibraţii până în profunzimi tainice se dovediseră suficiente pentru ca între două lumi, aparent îndepărtate, să se cimenteze o punte solidă. Atunci şi acolo, în acea noapte nebună de dans petrecută până la epuizare, conexiuni nebănuite prinseseră aripi. O tandreţe fierbinte îi făcea pe amândoi să plutească dincolo de orice privire curioasă, iar timpul devenise şi el inexistent. Se va sfârşi, oare, totul după această noapte? – se întrebă curiosul Pribeag. În oglinzile din jur se reflectau însă două zâmbete aristocratice care luceau împreună mai tare ca niciodată. El îşi adusese aminte că orice clipă de magie începe cu un gând frumos, iar daca inima îţi vibrează continuu pentru aşa ceva atunci, cu siguranţă, că vor veni altele şi altele… Privi atent în ochii ei, iar dincolo de taina care le învăluia licărirea, un gest discret al misterioasei doamne îl făcu să tresare.
Orologiul arătase un ceas târziu din noapte. Pribeagul făcu ochii mari. Luminile se stinseseră, iar el se văzu din nou în faţa muşcatelor sale care îi zâmbeau în fereastră. „Alt vis frumos care tocmai s-a încheiat” – şopti el cu tristeţe. Se ridică totuşi din fotoliu, mergând spre dulapul din faţa sa. Era deschis. Privi cu nostalgie spre costumul preferat de bal, iar dintr-o dată simţi acel parfum fin şi copleşitor care îl aduse în extaz. „Şi dacă, totuşi, n-a fost doar un vis frumos?” – se întrebă el cu elan. Apropie costumul de obraji pentru a putea pătrunde mai bine boarea unică ce îl umplu de bucurie. Era clipa în care înţelesese cât de mult înseamnă să îţi fie dor de cineva foarte drag. În buzunarul interior al hainei simţi un obiect străin care îl făcu iară să tresare. „E real totul! Este al ei!” – exclamă „Vagabondul”. Gestul discret al misterioasei doamne îl lumină, pe deplin, abia acum. Se aşeză iar şi deschise, la întâmplare, cartea pusă pe noptieră. Pagina din dreapta îl umplu de înflăcărare: „Atunci când priveşti în sus şi începi să crezi că, în realitate, cerul e doar pentru Stele, e bine să îţi aduci aminte că strălucirea fiecăreia este dată de gloria unui Rege care tronează în spatele ei. Orice Stea are, astfel, măreţia proprie, însă povestea ei începe, de multe ori, de la entuziasmul unui Pribeag care, cu bucurii şi tristeţi trăite pe calea Vieţii, cucereşte inimi graţie marii nobleţi a sufletului său. Iar atunci când, în mirajul unui parfum fin şi copleşitor, El întrezăreşte în ochii unei frumuseţi irezistibile o licărire majestuoasă, un lucru devine cert: stă scris în Stele faptul că un Vagabond cu Suflet de Nobil, care străluceşte lângă o Aristocrată senzuală, va avea, întotdeauna, destinul unui Rege…
Surse foto: cafleurebon.com, howtospendit.ft.com, madridy-boy.deviantart.com
