Legenda spune că, la începutul tuturor timpurilor, atunci când nu exista nimic şi întregul Univers era doar un ocean imens, Protectorul Vieţii a văzut ieşind la suprafaţa apei o Frunză de Lotus. Iar mai apoi, dintr-o Floare de Lotus cu o mie de petale din aur strălucitor, s-a născut o nouă Lume. De atunci şi până acum, cel care îndrăzneşte să viseze şi să îşi deschidă inima în faţa ritmurilor fermecate ale Indiei, acela, inevitabil, va reîntâlni, cândva, miraculoasa floare primordială.
Atunci şi acolo, temerarul visător va începe să simtă că preţioasa corolă îi creşte în propriu-i suflet purtată fiind de acordurile cele mai line, iar petalele aurite nu fac decât să-i aducă aminte că tot ceea ce este cu adevărat minunat abia acum începe să apară. Visul Mihaelei Gligor a început în clipa în care, pe întinderea nesfârşită a speranţelor de a-şi găsi un sens frumos în Viaţă, a văzut şi ea prima Frunză de Lotus.
Un roman magic a făcut-o să realizeze, în cele din urmă, faptul că, în cazul ei cel puţin, adorabila corolă are un singur nume: Maitreyi. Şi uite aşa, viaţa unei frumoase visătoare de pe meleaguri ardelene nu a mai fost la fel ca înainte. Iar „petalele din aur strălucitor” nu au întârziat şi ele să apară… Cele 16 volume, 54 de studii, zecile de conferinţe şi cei 5044 de km parcurşi nu o dată pentru a auzi şi reauzi, parcă la infinit, cadenţele vrăjite ce răzbat dinspre Taj Mahal sunt deja o mărturie grăitoare. Ele nu încetează să te cucerească în orice clipă. Întradevăr, o Lume Nouă s-a născut într-un Suflet. Acolo se trăieşte şi se retrăieşte, parcă la nesfârşit, o majestuoasă poveste despre Glorie, Respect, Puritate, Onoare şi… Iubire. O sinteză irezistibilă a unei diversităţi copleşitoare menită să te înveţe ceva unic.
Până la urmă, ce este India şi ce înseamnă să îţi urmezi, cu adevărat, Glasul Inimii? Mihaela Gligor ne învaţă că, întotdeauna, un astfel de răspuns vine din profunzimi nebănuite, acolo unde speranţe, vise, lacrimi, culori, armonii, zâmbete şi ritmuri de inimă entuziastă îţi dau mereu aripi pentru a te înălţa spre piscuri falnice. Tocmai aceste tempo-uri ale simţirilor sale trădează, prin cuvinte şi fraze, dorinţa nestăvilită de a experimenta la maxim frumosul şi armonia diversităţii.
Numai ele te conving, pe deplin, că India semnifică nimic altceva decât setea de a vrea să descoperi, iubind cu pasiune, onoare, puritate, chiar şi atunci când, poate, înţelegi prea puţin din marele Tot, dar, totuşi, suferi mult din cauza Lui. E ca şi cum ţi-ai trăi propria poveste de dragoste cu cineva despre care nu poţi spune cu exactitate când anume ţi-a intrat în suflet. Îţi aminteşti doar aceea că, undeva, cândva, ai avut o întâlnire mai specială, iar în momentul în care ai epuizat clipele, trăind intens povestea, ai luat cu tine eroul principal, deşi poate că nu ţi-ai propus aceasta.
Mai mult, pe măsură ce timpul trece, intuieşti că acel Cineva ţi-a schimbat şi cursul Vieţii, convingându-te să mergi pe un drum despre care ştiai prea puţine, întrucât nu îţi imaginai vreodată că vei păşi pe el. Şi cu toate acestea simţi, cu întreaga ta fiinţă, că eşti unde trebuie şi că descoperi pe cine trebuie în fiecare zi şi în fiecare prilej. În acele ipostaze conştientizezi limpede că, în realitate, cineva te-a ademenit şi ţi-a cuprins chiar şi cel mai tainic punct al sufletului, iar mai apoi, să te lase în voia sorţii pentru a te lua ulterior să îi simţi fiecare puls, să îi guşti fiecare aromă, cunoscându-i fiecare secret… şi în secunda în care tu începi să crezi că toate aşteptările îţi sunt împlinite, iarăşi acel Cineva să te surprindă din nou, aruncându-te din braţe şi făcându-te să cerşeşti şi să implori…
În cele din urmă înveţi că Viaţa e mult mai mult decât credeai tu că e şi că fiecare clipă petrecută lângă un suflet pătrunzător şi incitant valorează cât altele zeci trăite în altă parte. La apogeul unor atare simţiri înţelegi, într-un final, că a-ţi urma Glasul Inimii înseamnă să nu încetezi să cauţi o Floare de Lotus, iar pe ritmul fermecat al Lumii, pe care o vei aduce astfel în prim plan, să poţi dansa, strigând cu pasiune arzătoare:
Am sărutat această lume cu ochii şi cu mâinile/în faldurile inimii nenumărate-învăluind-o./I-am potopit şi zilele şi nopţile cu gânduri,/până când lumea şi viaţa mea/s-au contopit într-una singură…
(Rabindranath Tagore, Am sărutat această lume)
Surse foto: Mihaela Gligor, aliceboboc.wordpress.com
