Pentru că soarele e încă generos cu noi şi-şi mai trimite suliţele spre micuţa noastră Planetă, profităm şi mişunăm cât de mult, ca să ne facem plinul pentru iarnă. Dacă la îndepărtarea draperiei dai de o zi însorită şi mai e şi weekend, chiar dacă e niţel răcoros, e cam clar… game on!
Planul grupuleţului format spontan era de a merge într-o poieniţă, cunoscută doar de unul din participanţi şi de a ne juca cu cercul zburător. Deşi pare o activitate mai degrabă distractivă pentru prietenii canini, atât aruncarea dispozitivului, cât şi momentul în care îţi introduci braţul în mijlocul cercului, la prindere, sunt extra amuzante.
Doar că socoteala de acasă nu se potriveşte întotdeauna cu ruta pe care te găseşti, aşa că la o oarecare intersecţie, nebuloasa s-a instalat. Pe principiul eeny, meeny, miny, moe – hai la dreapta că e mai mişto, am continuat călătoria pe un drum neasfaltat. Suişuri, coborâşuri şi iată o parcare…şi o pancartă: „Minigolf”. Suntem teoretic in the middle of nowhere, gândea creieraşul meu, how cool is this?
Ne-a întâmpinat un neamţ, la marginea pădurii fiind şi deja pentru mine totul căpăta o tentă de poveste de fraţii Grimm. Dacă mergeam ţintit pentru joc, poate am fi comentat puţin calitatea pistelor, dar aşa, a fost cea mai minunată şi neaşteptată „competiţie” posibilă. Toată manifestarea a adus flash-uri de pe vremea sejururilor nouăzeciste de la mare, când eram duşi de părinţi la minigolf, jocul desfăşurându-se atunci pe o lumină artificială semiobscură şi pe nişte piste roase pe alocuri.
Încă din timpul partidei ne-am dat seama că ar mai fi ceva şi vis-à-vis, întrucât era niscaiva forfotă şi din când în când se mai zărea un titicar plin de copii… again, what? Reiese că acolo funcţionează o mini zoo, ceea ce a fost chiar peste aşteptări!
Un alt neamţ, primul împământenit de altfel în zonă, a amenajat un loc tare prietenos, unde animalele dispun de un spaţiu destul de generos şi se pot manifesta în voie. Doar pisica sălbatică părea cam zuzu, executând repetitiv şi necontenit ture haotice. Vieţuitoarele sunt obişnuite cu publicul, aşa că îţi mănâncă nonşalant din palmă şi stau la mângâiat. Copiii primesc o găletuşă cu legume în preţul biletului şi astfel pot hrăni creaturile. Care ar fi acestea? Păi de la păsări precum fazan şi bufniţe mici, până la cerbi, ponei şi mufloni. Probabil cele mai speciale sunt lamele, asta pentru că am ratat locul unde ar fi fost maimuţica.
[easyrotator]erc_60_1382684559[/easyrotator]
Plăcută întâmplare! Dacă doriţi să o puneţi şi voi în scenă, vă puteţi folosi de acest link: www.zooparccluj.ro, însă, după ce aţi parcurs scrierea de faţă, nu mai puteţi avea aceeaşi surpriză… I am such a spoiler!
