Brînduşa Munteanu şi-a încercat norocul trimiţându-ne pe mail nişte texte care ne-au făcut o zi de primăvară cu zăpadă mult mai veselă. Şi cum voiam să înveselim revista şi în weekend, am rugat-o să ne trimită săptămânal câte-o poveste. Aşa s-a născut rubrica *DE SERVICIU ÎN WEEKEND* unde Brînduşa e prezentă de fiecare dată cu o istorisire interesantă.
Cum te-ai descrie în câteva fraze pentru cei care te urmăresc?
Tendință instinctivă este de a te lăuda “sub acoperire” atunci când vine vorba de autocaracterizare. Cu toate astea, o să spun că sunt o dificilă, încăpățânată și instabilă, care trece de la soare, la ploi cu tunete, în câteva secunde. Emotivă fără sens, mă înroșesc mult prea tare și mult prea des, chiar dacă în rest sunt zgârcită în a-mi exprima emoțiile care într-adevăr contează. Trăiesc istovitor de intens atât minusurile, cât şi plusurile şi pesemne că am replici inspirate, întrucât mi se întâmplă să văd mulţi dinţi în jurul meu, atunci când sunt în formă. Sunt covinsă că toţi indivizii sunt buni în esenţă, doar că îşi alterează existenţa prin proiecţii incorecte, aşadar reiese că şi eu sunt un om bun.
Cum e Bulevardul, prin ochii tăi?
Răspunsul va fi evident subiectiv şi voi spune că revista de față are o semnificație aparte, întrucât e primul spațiu care mi-a permis să mă manifest într-o manieră pe care nu o credeam posibilă. Bulevardul meu e curat, pavat la linie, ireproșabil, cu un gazon verde crud şi flori multicolore la geamuri… şi e pietonal, așa că poate surprinde situații de viață, relații interumane şi unele comportamente inadecvate.
Despre ce, cum, când scrii? De unde îți „culegi” subiectele cu care ne umpli weekend-urile?
La bun început mi-am vărsat ofurile adunate de-a lungul timpului, apoi lucrurile s-au complicat nițel, întrucât nu mă consider a fi o scriitoare, așa că încropirea unui text săptămânal nu mi-a fost întotdeauna la îndemână. Am început să fiu mai atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu şi să exploatez acele situații care merită menţionate. Încerc, pe alocuri, să surprind aspecte care să ne ridice tuturor semne de întrebare şi astfel să ne determine să îndreptăm ce e cu putință. Încheg scrierile într-o manieră care m-ar determina pe mine, în calitate de cititor, să le parcurg. Când scriu? De regulă duminică seara sau luni. Mi se par momente mai neprietenoase, aşa că le fentez prin timpul dedicat procesului de “creaţie”.
Ce faci când nu ești pe Bulevard?
Când nu sunt cu voi, sunt la serviciu… diferit de cel de weekend. Când totuşi mă eliberez de îndatoriri, dau de alte belele, doar că cele din urmă le aleg eu. Îmi ocup destul de mult timp căutând şi aplicând modalităţi care să-mi permită să plec din viaţa asta pe plus, să dau un sens excursiei. Munca e asiduă, progresele sunt anevoioase, însă comoditatea nu poate fi o scuză suficientă, care să justifice staţionarea în dulcea ignoranţă. În rest, trăiesc, încercând să implic creativitatea şi starea de bine în tot ceea ce fac.
De ce să ne citească în continuare cei care ne citesc?
Pentru că există potenţial, autorii fiind tot mai mulţi, iar subiectele tot mai variate. Şi mai ales pentru că există rubrica unde mă manifest, *DE SERVICIU ÎN WEEKEND*. Drept e că vă ia foc degetul până scroll-uiţi la ea, fiind amplasată cel mai jos pe pagina revistei, dar probabil că merită!
