Primul mesaj pe whatsapp este în fiecare dimineață de la Sonia, evident privind revista. Două ore curg apoi pe nesimțite cu litere încrucișate pe „Bulevard”. Nu trece zi, fără o idee nouă, două corecturi (of, că bine le mai vede), dar și cel mai sarcastico-simpatic umor pe care îl gust în fiecare zi. Azi însă, și-a luat atitudinea de om serios și ne povestește detaliile din spatele revistei.
Fiind unul dintre cei care au pus bazele revistei, poți să ne povestești cum s-a născut Revista Bulevard?
Povestea s-a născut în jurul unei idei, la o cafea. A părut mai întâi amuzantă, apoi a trecut în faza de poveste serioasă. Ideea de baza era şi este în continuare de a crea o platforma de exprimare pentru oameni frumoşi si gânduri bune.
Statement-ul cu care am lansat revista: “Noi suntem Revista Bulevard. Suntem povestitori grozavi și, mai mult decât atât, ne place să scotocim după povești bune de spus și după povestitori chiar mai grozavi decât noi. Ne găsiți aici în fiecare zi cu lucruri noi, pentru că aici, ca pe orice bulevard, viața palpită și-ți arată lucruri de mirare în fiecare zi.” a rămas neschimbat.
E unul din proiectele mele de suflet, e copilul care creşte frumos, alături de mine. În plus, mă bucur că s-a coalizat în jurul revistei o echipă de oameni frumoşi, care a crescut, cantitativ şi calitativ, care cred în aceleaşi valori. Echipa e în acest moment cel mai valoros asset al revistei.
Care este cea mai valoroasă lecție de viață pe care ți-a dat-o experiența Revistei Bulevard?
Cred că formarea echipei a fost cea mai mare provocare. Acum, dupa 1 an, e momentul în care pot spune că echipa e aşa cum trebuie să fie. Am început cu o echipă mare, eterogenă, mi-am dat seama pe parcurs că unii sunt jucători de echipa, alţii nu. Nu pot tolera oamenii ne-profesionişti, care au mereu o scuză pentru orice nereuşită, care nu îşi asumă responsabilităţi, iar în ultimul an, am întâlnit destui. Dar a fost o lecţie bună, din care sper să învăţ ceva, altfel îmi schimb părerea despre mine.
Ce faci în viața de zi cu zi, atunci când nu ești cu ochii în revistă sau cu mine la prânz?
Am fost norocoasă toată viaţa să pot face ce-mi place. În continuare, viaţa de zi cu zi înseamnă câte o provocare plăcută. Mi-e drag să mă trezesc dimineaţa, cu gândul la vreun nou proiect etc. Sunt PR de meserie, fac asta de mulţi ani şi cred că mi se potriveşte. De aici îmi vine şi atenţia distributivă, de a-mi urmări toate proiectele, în acelaşi timp.
În rest, îmi place să citesc, să cumpăr poşete sau papuci… chestii de femei.
De unde multitudinea de idei frumoase pe care le implementezi? Cine/ce te inspiră?
Ideile şi inspiraţia îmi vin de la oamenii pe care îi întâlnesc. De asta, în meseria mea, sunt oameni pentru care pot şi cu care nu pot munci, pentru că nu ma inspiră.
Primul lucru care îți trece prin minte dimineața…?
Geanta albastră de la Musette… Glumesc! “Oare au postat fetele articolul şi știrile?”
