După 2 zile petrecute pe șoselele inconfudabile ale patriei și vreo 5 CD-uri epuizate, am ajuns la Mamaia și mare mi-a fost surprinderea: stațiunea părea părăsită în grabă de turiști și localnici deopotrivă. Să fie ciudățenia de imn în interpretarea Loredanei și a lui Alex Velea cea care a alungat oamenii din stațiune? Unde mai pui faptul că personajul principal, primarul Mazăre, prezent în videoclip, se plimbă prin stațiune de parcă ar fi pe moșia proprietate persoanlă.
În afare unor vedete de carton care nădăjduiesc să mai facă două titluri revistelor de scandal, turiștii sunt puțini. Pentru începutul de sezon plaja e surprinzător de bine întreținută, iar Marea Neagră mai puțin neagră de această dată.
Hoteluri cu servicii bune sunt multe în stațiune, însă majoritatea și-au păstrat un ușor iz al vremurilor apuse, fie prin atitudinea angajaților sau a serviciilor oferite (adică mai mult neoferite).
Pietonala din centrul stațiunii abundă de buticuri chinezești, iar mirosul încălțămintei de plastic se îmbină cu cel al fastfood-urilor. Din când în când apare câte o terasă mai răsărită.
În rest, aceleași trăsuri, restaurante cu muzică lăutărească urlând și vânzători ambulanți insistenți cu ale lor oferte de „3 la 10 lei”. Noroc de compania bună. Mi-a plăcut plimbarea cu telegondola, noaptea. Stațiunea are farmecul ei, mai ales sub lumina lunii, marginită de mare pe de o parte și de lac în cealaltă. Am savurat cele mai bune specialități de pește la restaurantul On Plonge Jr. Aici m-a impresionat atat servirea, cât și atmosfera, dar mai ales mâncarea.
Mamaia, un vis frumos.
Sursa foto: onplongejr.ro
