E titlul unei cărţi scrisă de Aaron T. Beck (o găsiţi la Editura Trei). Consider că este una dintre cărţile “de căpătâi” atunci când dorim să construim o relaţie sănătoasă.
Beck ne învaţă faptul că, înainte de a începe să ne aventurăm în ceea ce înseamnă căsnicie/relaţie de lungă durată e nevoie să avem o bază solidă / nişte principii coerente de funcţionare a acestei asocieri dintre două persoane – se pare că dragostea nu este de ajuns ca o relaţie să dureze o perioadă lungă de timp! Idealiştii m-ar întreba: “Dar de ce spui asta? Dragostea învinge orice!” – eh…o fi dragostea o armă puternică pentru că aduce oamenii împreună, dar nu este suficient.
Şi atunci, cum dobândim cunoştinţele necesare? În primul rând, dacă sunteţi norocoşi/norocoase şi aţi avut un model de relaţie funcţională în familie, lucrurile pot fi mai uşoare. Pe de altă parte, dacă modelul nu a fost unul de urmat atunci poate că ar trebui să vă uitaţi, în primul rând, la dumneavoastră. Care sunt valorile pe care le aveţi? Cum vă vedeţi alături de cineva pe o perioadă mai lungă de timp? Ce consideraţi că puteţi oferi într-o relaţie? Și apoi: de ce am nevoie într-o relaţie? Ce nevoi mi-aş dori să îmi fie satisfăcute? Ce caracteristici mi-aş dori să aibă el/ea?
Mai apoi, ne uităm la ce este nevoie să dezvoltăm în ceea ce ne priveşte pentru a fi pregătiţi în scopul investirii de timp, energie, resurse într-o relaţie. Studiile (Gottman & co) spun că există patru factori esenţiali care prezic divorţul: critică, o atitudine mereu defensivă, lipsa colaborării şi dispreţuirea. Analizaţi-vă puţin reacţiile în relaţiile cu cei din jur şi cu partenerul / partenera dumneavoastră. Apar aceste atitudini? Când? De ce?
Cu ce putem înlocui aceşti factori? Sunt câteva componente care par a fi relevante în funcţionarea unei relaţii: angajamentul, sensibilitatea, generozitatea, loialitatea, responsabilitatea şi corectitudinea. În plus, e important ca partenerii să dezvolte un nivel de toleranţă (nu ne putem aştepta ca toţi să facă sau să gândească similar nouă, aşa că e bine să acceptăm şi alte opinii), să coopereze şi să accepte că trebuie, uneori, să facă şi compromisuri. Toate acestea sunt “virtuţi” care dacă sunt “cultivate” o perioadă de timp, atunci relaţia se dezvoltă şi se maturizează, spune Beck.
Datorită intensităţii emoţiilor şi a aşteptărilor pe care le avem de la ceilalţi, datorită dependenţei pe care o dezvoltăm poate, uneori, nu interpretăm adecvat anumite mesaje pe care le primim de la cei din jur. Astfel, apar conflictele! Dacă acestea se perpetuează, atunci dragostea de la început nu mai înseamnă acelaşi lucru. Deci, dragostea nu este de ajuns! Dacă ar fi, am trece cu toţii mai uşor peste conflictele din viaţa personală.
Nu vă fie teamă să vă uitaţi puţin mai atent la relaţia pe care o aveţi. Analizaţi-vă pe dumneavoastră, pe celălalt, analizaţi-vă credinţele, aşteptările, dorinţele şi urmăriţi în ce măsură acestea vă pot afecta relaţia. Dragostea este un sentiment minunat dar… nu e de ajuns!
Sursa foto: psihoshop.ro
