Pentru că iubim Clujul, am pornit în căutarea oamenilor cu poveşti frumoase, prin locurile oraşului pe care îl iubim. I-am întrebat de ce iubesc Clujul. Astăzi, Raluca Moisi, purtător de cuvânt la Agenţia de Print, ne povesteşte de ce iubeşte Clujul.
Clujul a devenit orașul meu de suflet de prima dată când l-am vizitat, într-o zi geroasă de februarie. A fost dragoste la prima vedere și de atunci i-am vizitat străduțele cumva cu frică și cu teamă, nu care cumva să descopăr ceva care să-mi strice imaginea perfectă pe care și-o conturase în mintea mea. I-am cunoscut oamenii, mai mult cu sufletul decât cu mintea, dorindu-mi să nu știrbesc bunătatea pe care o au, nici măcar cu un gând. Abia când l-am privit de sus, de pe Feleac, am știut că m-am îndrăgostit iremediabil de acest oraș care, în s
curt timp, a devenit „acasă”.
Iubesc Clujul pentru calmul pe care îl regăsesc de fiecare dată când mă întorc dintr-o călătorie. E o împletire armonioasă de căldură și ospitalitate cu care clujenii știu să-și trateze semenii și pe care o găsești în puține locuri. Foarte puține.
Sunt câteva locuri care dau orașului un aer unic și special, locuri pe care le îndrăgesc teribil. Piața Muzeului m-a încântat dintotdeauna și m-a făcut să-mi doresc să o parcurg în pași de dans, seara târziu. De fiecare dată când trec prin Parcul Mare admir clujenii care fac mișcare și-i apreciez și mai mult pentru grija pe care o au – față de ei, în primul rând. De sus, de pe Feleac, seara, Clujul se înfățișează feeric – am rămas cu imaginea unui oraș de pus la suflet, nu doar în ramă. Iar Cetățuia – locul meu preferat, în care mă retrag atunci când sunt cel mai tristă și cel mai fericită – are ceva magic, în felul în care te face să simți că orașul ți se așterne la picioare, în felul în care te face să te simți aproape de stele și în felul în care te face să te bucuri de o seară, indiferent în ce anotimp te-ai afla.
Iubesc Clujul zi de zi, pentru că aici mă bucur de sentimentul de „acasă”, pentru că aici simt că trăiesc!
