Pentru că iubim Clujul, am pornit în căutarea oamenilor cu poveşti frumoase, prin locurile oraşului pe care îl iubim. I-am întrebat de ce iubesc Clujul. Astăzi, vă transmitem gândurile ursuleţului Francisc de la Francesca.
Francisc iubeşte Clujul…
– pentru că este clujean; e ca şi cum te-ai întreba de ce-ţi iubeşti părinţii.
– pentru cele patru copite ale calului lui Mathias Corvin care stau pe pământ: nu ne impacientăm, nu ne grăbim, nu fugim. Suntem acasă. Clujul e-al nostru! Cum s+ nu iubim ce este al nostru?
– pentru cele trei turnuri de pe blazonul orasului – care înseamnă că este un oraş liber (chiar şi la modul simbolic) şi egal în rang cu Praga sau Cracovia sau altele, la fel de nobile.
– pentru extraordinara sa putere de regenerare, arătând de-a lungul timpului că e un oraş indestructibil (dovedit cu prisosinţă din 1241 încoace!).
– pentru că e suficient de imperfect încât să ne dea posibilitatea să visăm şi să muncim pentru a-l face un loc mai bun, mai frumos, aşa cum îl vedem cu inima, fiecare.
