Pentru că iubim Clujul, am pornit în căutarea oamenilor cu poveşti frumoase, prin locurile oraşului pe care îl iubim. I-am întrebat de ce iubesc Clujul. Astăzi, fotograful Chris Nemeş ne spune de ce iubeşte Clujul.
Ca fotograf, prima imagine pe care pensula memoriei o revelează în mintea mea când mă gândesc la Cluj sunt formele sale unduioase presărate din loc în loc cu cireși, pruni sau meri, scăldați într-un dram de basm cu fiecare asfințit.
Iubesc Clujul pentru nopțile lungi în care adormeam odată cu răsăritul colorat de peste deal, pictat direct pe geamul balconului în pete de rubin, topaz și safir.
Nu ai cum să nu te îndrăgostești de frenezia studențească din octombrie, de nebunia din jurul TIFF-ului și de toate celelalte explozii de idei și schimburi de impresii care înconjoară festivalurile și evenimentele culturale, de traficul de istorisiri care inspiră și de mințile care le-au dat viață.
Mulțumesc Clujului pentru Știrile de Sâmbăta Asta.
Mai iubesc Clujul pe două roți, camaraderia dintre motocicliști și poveștile de gașcă când ne adunăm pe Feleac să admirăm splendoarea ce ni se se desfășoară în fața ochilor odată cu lăsarea serii.
Când mă întreabă oamenii de unde sunt, mereu le răspund că sunt clujean adoptat. De aceea, poate mai presus de toate, iubesc Clujul pentru oamenii care-și iubesc Clujul.
