Se declară obsedat de viitor, se bucură când poate face ceva pentru comunitate, tinde spre fericirea augustiniană şi crede că “doar fantasticul poate fi adevărat”. Florin Moroşanu, directorul executiv al Asociaţiei “Cluj-Capitală Culturală Europeană 2021”, a stat cu noi de vorbă despre boemia Clujului de altădată, titulatura obţinută de Cluj pentru 2015 şi cea după care tânjeşte pentru anul 2021, de Capitală Culturală Europeană. Vă invităm să descoperiţi care sunt, din punctul lui de vedere, şansele şi piedicile acestui demers, dar şi traseul lui până aici.
Povesteşte-ne despre Florin Moroşanu din trecut, dinainte de a fi preşedintele asociaţiei ce a contribuit la obţinerea titulaturii de Cluj Capitala Europeană a Tineretului pentru 2015 şi care lucrează pentru obţinerea altui titlu, cel de Capitală Culturală Europeană în 2021.
Nu prea mă uit în trecut, sunt obsedat de viitor, dar primul lucru care îmi vine în minte este un sentiment plăcut deoarece…. trecutul a fost prietenos cu mine. Asta este prima senzaţie pe care o am când mă raportez la toate zilele de ieri. Copilăria a fost lungă şi frumoasă, adolescenţa plină de provocări, perioada facultăţii bogată în experienţe plăcute. Dacă ar fi să compar aceste trei etape din viaţa mea cu diferitele culori, copilăria ar fi verde crud, adolesceţa roşu aprins, iar ultima etapă din cele trei, postadolescenţa… aici îmi vin mai multe variante. Nu o să mă refer la momente anume din viaţa mea, însă aş enumera câteva principii pe care mi le-am însuşit prin evoluţia acelor momente.
Mi-ar plăcea să pot spune că îmi asum acea fericire augustiniană care te cuprinde când ştii să îţi doreşti ceea ce ai. Uneori gândesc în această direcţie.
Am fost prudent, adică nu am încercat să domolesc febra unei lumi nebune care îţi lasă senzaţia că ai timp pentru toate şi de fapt nu este aşa.
Cineva drag mie spunea că “dacă vrem neapărat să avem dreptate trebuie să susţinem că la scară cosmică, doar fantasticul poate fi adevărat”. Împărtăşesc această vorbă pentru adevăr.
Îmi place să visez pentru că nu costă şi îmi fac planuri pentru că nu îmi place să improvizez. Deşi îmi place să visez, realitatea este unitatea de măsura primordială. Paul Valery spunea “cine caută fantasticul în afara realităţii nu va descoperi decât un surogat lipsit de emoţie”.
Eşti clujean get-beget. Cum te simţeai în Cluj în urmă cu… să zicem 10, 15 ani, şi ce senzaţie îţi dă oraşul acum?
Clujul de acum 10-15 ani a fost Clujul studenţiei mele. Dacă mă gândesc cum ar fi putut fi oraşul, privind acum din viitor, mă întristez. Putea fi mult mai mult. Era totuşi boem, dar şi prea conservator, era cuminte, dar şi fals. Avea însă mugurii a ceea ce este azi: un oraş dinamic, plin de viaţă, cu planuri mari pentru un viitor parcă incert. Dacă Clujul ar fi o persoană şi acea persoană ar avea un destin, destinul său ar fi să formeze caractere. Aici, în universităţile clujene, s-au format profesional şi s-au desăvârşit sute de mii de tineri din toată ţara. În anii 2000 ne raportam la mândrie, azi ne căutăm un viitor. Au dispărut locuri şi simboluri şi altele le-au luat locul. Nostalgia te mai face să îţi aminteşti de ele şi nu neapărat necesitatea.
Ţi-ai fi imaginat cu câţiva ani în urmă că vei fi parte dintr-un proiect atât de important pentru Cluj-Napoca?
Fiecare din noi doreşte să realizeze ceva deosebit pentru el, pentru familia lui, pentru comunitatea din care face parte. Nu ştiam încotro îmi vor fi îndrumaţi paşii. Şansa a fost să devin parte a unui demers care, doar când mă gândesc cât este de important mă trec fiori. Am emoţii multe legate de viitor, dar am şi speranţă.
Cum ai ajuns să faci parte din această asociaţie?
În 2009 au început discuţiile în mediul academic clujean despre intenţia oraşului de a candida la titlul de Capitală Culturală Europeană, iar în 2010 s-au concretizat prin înfiinţarea unei asociaţii. Am fost de la început parte a acestui demers, de la redactarea statutului şi al actului constitutiv până la primele întâlniri în grupuri de lucru. Azi, asociaţia este formată din aproximativ 70 de membri şi are un consiliu director din care fac parte reprezentanţi ai administraţiei, ai mediului universitar, ai instituţiilor de cultură şi ai cluburilor Lions şi Rotary. A fost dorinţa lor de a mă nominaliza directorul executiv al acestei asociaţii care are ca şi obiectiv pregătirea demersurilor pentru depunerea candidaturii.
Ne poţi spune, pe scurt, cum se va transforma Clujul în 2015, anul în care o să fie vârful european la capitolul evenimente şi activităţi pentru tineret?
În primul rând, vreau să scot în evidenţă faptul că proiectul Cluj-Napoca 2015 Capitală Europeană a Tineretului a fost un proiect al unei echipe. Farkas Andras, preşedintele Grupului Pont a avut un rol decisiv. Conceptul Share are mai multe dimensiuni: Share Culture, Share Joy, Share Region, Share Power, Share Space, Share Education. În fiecare dintre aceste dimensiuni vor exista diferite evenimente, proiecte sau acţiuni care se vor întinde pe întreaga perioadă a anului. De exemplu, dacă este să vorbim de componenta educaţie, în 2015 ne dorim să avem cât mai multe conferinţe internaţionale ale organizaţiilor de tineret şi de studenţi de la nivel european, ne dorim să atragem organizarea trainingurilor şi a schimburilor de experienţă ale stucturilor europene de studenţi şi alte evenimente europene care au ca scop educaţia.
Proiectul pentru 2015 este unul câştigător, am fost surprinşi şi suntem bucuroşi cu toţii. Cum stă treaba cu proiectul celălalt, ce planuri are Clujul pentru a ajunge printre capitelele europene ale culturii?
Etapele pe care trebuie să le parcurgem sunt clare şi se învârt în jurul unei viziuni culturale. Această vizune culturală trebuie să reiasă în urma unor analize profunde ale sectorului cultural şi nu numai, până la finalul acestui an. Avem în vedere o perspectivă transsectorială în care vor fi implicaţi sociologi, arhitecţi, istorici, personal administrativ şi din diferitele stucturi ale domeniului cultural. Demersul atingerii titlului de capitală culturală este un proces tehnic însă el trebuie să prezinte o emoţie sau o nevoie a comunităţii care aplică. Dacă vom avea succes în parcurgerea acestor etape, vom afla în 2016 când juriul va finaliza jurizarea. De atunci şi până în 2021 vor fi implementate proiectele necesare pentru pregătirea oraşului şi a anului cultural.
Au apărut peste noapte tot mai multe oraşe candidate. De care ar trebui să se teamă Cluj-Napoca?
Fiecarea oraş care îşi ia în serios candidatura la titlul de Capitală Culturală are o şansă. Este importantă viziunea, este importantă infrastructura, dar cred că cea mai importantă este asumarea provocărilor. Oraşul care va reuşi să îşi asume aceste provocări, să fie sincer şi vizionar, va câştiga această competiţie.
Care ar fi cea mai mare piedică în obţinerea acestui titlu? Pentru titulatura din 2015, am înţeles că temerea principală era că “eşecul ar putea veni din interior, din lipsa de mobilizare a societăţii”.
Va trebui să depăşim anumite clişee şi va trebui să ne asumăm provocări. De exemplu, pe românii şi maghiarii care trăiesc în acest oraş îi unesc mai multe lucruri decât îi separă. Va trebui să folosim interculturalitatea acestei comunităţi şi nu să fugim de ea. Dacă vom reuşi să evidenţiem vitalitatea oraşului, dimesiunea culturală, legăturile cu Europa, dacă vom putea să ne mobilizăm la nivel de societate şi dacă vom putea să trecem peste orgolii, vom obţine acest titlu. Dacă nu… mai încercăm peste vreo 30 de ani.
Să trecem la ceva mai simplu. Ştim că-ţi place Ion Minulescu. Ce altceva mai citeşti în timpul liber? Reuşeşti în perioada asta să îţi oferi bucurii pentru suflet?
Încerc să termin de citit Lebăda Neagră (sau „Impactul foarte putin probabilului”), scrisă de Nassim Taleb. Sunt la a doua tentativă. Mi se pare atât de interesantă, că îmi iau notiţe din ea. Sunt atâtea exemple faine despre cum facem noi oamenii legături de cauzalitate false, despre erori de gândire, despre liniarităţi şi non-liniarităţi în percepţii. Îmi place şi o recomand acelora care apreciază logica şi provocările.
Cum ţi se pare Revista Bulevard? Consideri potrivită o astfel de publicaţie în peisajul online clujean?
Despre Revista Bulevard ştiu când s-a născut, eram prin preajma ideii. Cred şi acum ca şi atunci că este necesară o altă abordare a vieţii în care trăim. Este nevoie de o nuanţă pozitivă pe care Revista Bulevard şi-o asumă ca şi o contrapondere a exemplelor nefericite care ne invadează zilnic.
Credite foto: Tiberiu Matei
