Iv cel Naiv, întins în praf… priveşte filmul Paris, Texas şi apoi, în versuri deloc prăfuite, ne povesteşte şi nouă despre senzaţiile transmise.
paris, texas are gust de praf; 
nu e praf stelar, dar e un praf bun,
care nu-ţi face dinţii să scrâşnească.
e singurul praf pe care mi-a plăcut să-l mestec
timp de 147 de minute.
e un praf cald, în care îţi vine să te intinzi
pe spate şi să priveşti cerul.
e un praf pe care dacă îţi trece prin cap
să-l asculţi sună a chitară în deşert.
m-am tăvălit prin film şi m-aş mai tăvăli
ca un bătrân în amintirile din tinereţe;
şi doamne, ce mult praf lasă filmul ăsta în urma lui
când pleacă din faţa ochilor.
e praful din care e făcuta planeta asta pe
care ne trăim amneziile, tristeţile, greşelile
şi visele.
Surse foto: apieceofmonologue.com, portable.tv
