Când m-am mutat în Iași, am vrut să fac și teatru. Drept urmare, am învățat un monolog („Într-o gară” se numea și vorbea despre prietenie), l-am repetat și am intrat în trupa de teatru. Ludic se numea.
Timpul a trecut și am luat din acea experiență tot ce era mai bun. Nu am urcat pe scenă. Dar visam la un rol de Peggy Blue, din „Oscar și Tanti Roz”. Doar că mi-a rămas în minte numele: Ludic. Piesele de teatru, costumele, culisele, oamenii, scena, spectatorii, toate și toți erau construite de (și pentru adulți), oameni mari, cu responsabilități, cursuri la facultate, joburi, familii. Dar acolo găseau un alt limbaj. Acolo vorbeau o altă limbă și jucau pe scenă cu emoțiile lor, dar și cu ale celor din public.
Să fie iunie luna în care ludicul este exersat mai des. Să găsim acele momente sau activități care ne dau libertatea de a ne și juca, fără să simțim presiunea unei finalități. Just enjoy the ride. Cât despre noi, pregătim materiale care vă vor aduce inspirație tocmai pentru astfel de momente.
„Rămânem aproape.” (vorba regizorului).
