Aurelia Vişinescu a fost prezentă la Cluj-Napoca săptămâna trecută, în cadrul serilor cu degustări de vinuri organizare de Crama Noastră. Nu am stat pe gânduri când mi s-a propus să stau de vorbă cu doamna cu vinurile, cum obişnuiam să îi spun, cu-atât mai puţin cu cât această discuţie urma să aibă loc în cadrul undei degustări de vinuri din Dealu Mare. Vinurile degustate de cei prezenţi la evenimentul condus de Delia Banga şi povestite printre picături de Aurelia Vişinescu au fost: KARAKTER Rose Spumant, KARAKTER Chardonnay, RED ARTISAN, ANIMA Sirah şi, deloc în cele din urmă… ANIMA 3 FETE NEGRE – ediţia 005, al cărui gust mi-l pot încă aminti, deci aşteptarea a meritat. Aurelia Vişinescu trăieşte fiecare clipă pentru vin. Dacă simte că un vin nu e bun, nu îl mai scoate pe piaţă. Modestă, dar cu o pasiune copleşitoare atunci când vine vorba de domeniul în care activează, reuşeşte să te poarte prin poveşti vinoase şi să te plimbe prin Domeniile Săhăteni fără să faci un pas sau să guşti un strop. Vă invit să aflaţi mai multe despre pasiunea pentru vin a „mamei feteştii negre în România”.
Cum se somnul între butoaie, la cramă? Dulce, sec, demisec?
Mă mut la cramă de multe ori pe perioada recoltei, fiind cel mai important punct în desăvârşirea unui vin. Somnul nu e foarte liniştit, dar prezenţa mea acolo ajută în deciziile pe care le iau, trebuie să fiu acolo, uneori merg cu o săptămână înainte de recoltare. Avem două soiuri timpurii, strugurii se coc foarte repede, iar recoltarea la momentul optim e foarte important. Acolo începe o perioadă maraton, în care se iau foarte multe decizii, se consumă foarte multă energie. Lucrăm de fiecare dată până târziu, iar uneori ne rugăm să plouă. În anul acesta am avut o perioadă de recoltare foarte lungă, am început în 15 august şi am încheiat la începutul lunii noiembrie.
Care a fost prima întâlnire cu vinul?
În facultate am avut prima întâlnire teoretică cu enologia, viticultura, dar nu am avut neaparat o atracţie fizică. Am început apoi să lucrez în domeniu şi a devenit ca un drig, este un dimeniu greu şi efervescent, o lume aparte, fără momente de plictiseală, sunt provocări în fiecare an şi majoritatea celor din domeniu nu mai renunţă la munca cu vinul. Lucrez de 23 de ani cu vinul şi chiar şi aşa, nu aş spune că e foarte mult, uneori nu ajunge o viaţă de om pentru a descoperi vinul perfect. Un an extraordinar, când vine vorba de vin, poate fi aşteptat şi 20 de ani. Anii diferă, sunt lucruri noi de aflat de la an la an, materia primă nu este un standard, situaţiile cu care ne confruntăm sunt diferite mereu. Am avut la un moment dat o oportunitate de a lucra în zona comercială, dar am preferat să rămân la ce fac acum, chiar dacă asta presupune că de multe ori umblu în cizme de cauciuc prin ţară, până la urmă fabricarea vinului poate intra la categoria „meserii murdare”. E un domeniu provocator, asta m-a ţinut legată, iar viziunea pe care o am e pe termen lung. În cazul vinurilor e nevoie de timp pentru a vedea un început, pentru a şti dacă ceea ce gândeşti se potriveşte cu direcţia.
Cum se discută gusturile când vine vorba de vinuri?
Vinul cel mai bun e cel care-ţi place, care ţi se potriveşte, dar se poate mereu experimenta. E drept, gusturile sunt diferite, dar se şi pot educa.
Ce vinuri preferaţi?
Toate vinurile sunt copii mei, lucrez cu suflet, dar unele îmi plac mai mult. Nu consider că am ajuns încă la vinul propus. Îmi plac vinurile alb, rose, roşu seci, structurate, iar de pe plan internaţional prefer vinurile argentiniene, italieneşti şi franţuzeşti.
Ce este mai important în cazul vinurilor de calitate, strugurii sau procesul de fabricaţie?
Ambele, însă sunt trei factori, de fapt: strugurele – de la compoziţie la locul unde a crescut, tehnologia – fără ea nu faci mare lucru, ştiinţa a progresat foarte mult, iar standardele au fost ridicate enorm şi nu în ultimul rând, omul – viticultorul, enologul – oamenii care dau direcţia. Zonele, au de asemenea, specificul lor. Zona noastră e una foarte bogată, facem vinuri extractive, ar fi păcat să fac vinuri uşoare, dacă am parte de aşa bogăţie.
Vinurile ANIMA vin cu descrierea – vinuri deosebite, doar din recolte excepţionale. Ce înseamnă o recoltă excepţională?
În cazul vinurilor roşii este o vorbă – „Dacă Dumnezeu nu dă, omul nu poate face”. Nu fiecare an e foarte bun din punct de vedere calitativ. Stilul şi gusturile ANIMA sunt foarte complexe şi bogate şi au nevoie de ceea ce pământul şi anii dau. Avem mare noroc cu locul, dar am avut şi ani, precum 2013, când nu am atins nivelul de ANIMA. În acelaşi timp sunt şi ani foarte buni, cum au fost 2011 şi 2012, iar cantităţile ajung pentru o perioadă mai îndelungată. Un brand se construieşte greu şi se poate dărâma foarte uşor.
Sursa foto: aureliavisinescu.com
