Recomandarea unui prieten de peste mări și țări (din Timișoara) m-a îndrumat ieri la spectacolul de dans acrobatic Ballet Bar, din cadrul Festivalului Internațional de Dans Contemporan STEPS, în plină desfășurare la Cluj. Este al doilea spectacol din festival pe care-l văd și m-am bucurat să fie mereu sala plină.
Ce m-a deranjat în schimb, e reacția generală a publicului. Și nu, nu poate fi etichetat drept public de dans contemporan sau de Cluj, ci… public. Sunt tot mai convinsă că așa e peste tot. Mi-au ajuns 10 zile la TIFF încât să-mi dau seama cu ce defilăm. Dar nu, spectacolul de ieri, oricât de acrobatic ar fi fost, n-a fost circ. Pâinea mai lipsea de la Opera Maghiară, să le umple gura celor care nu se pot bucura în liniște de un spectacol, celor care s-au simțit ca la un spectacol de folk și au aplaudat mereu pe ritm sau pe lângă el, crezând că francezii de la Pyramid joacă după cum le cântăm noi, celor care se încăpățânează să ducă sugari la spectacol și speră ca urletele să se oprească la un moment dat, deși e clar zadarnic.
Oricum, Ballet Bar e un spectacol pe care nu-mi pare rău că l-am văzut, așa cum s-a putut. Poate energia transmisă sălii era programată, poate dansatorii au fost însuflețiți de aplauzele și râsetele fără oprire ce i-au purtat de-a lungul spectacolului. E drept, a fost amuzant, a vrut să fie așa, dar să nu ne pierdem în grimase, că ni se închid ochii.
Descrierea sună cam așa:
Spectacolul “Ballet Bar” este un mix fascinant de stiluri muzicale (de la tango la electric), circ, mimă şi acrobaţii realizate de către cei 6 dansatori ai companiei Pyramid (Franţa). Piesa ilustrează legătura personajelor cu muzica, iar acţiunea are loc în jurul unui bar, într-un club de jazz new-yorkez. Un show plin de viaţă, energie şi umor, care captivează publicul din primele minute.
Ori n-am văzut eu bine, ori unul dintre dansatori stătea într-un colț și ghida sala în aplauze. În cazul acesta se anulează tot ce am scris mai sus.
Oricum, în acrobațiile și stilurile muzicale diferite dansate ieri pe scena Operei Maghiare, am depistat că cei cinci dansatori pot reprezenta, în joaca lor numită Ballet Bar, și cele cinci simțuri, pe rând. Unul mai urla din când în când, altul se mirosea sau mirosea un vinil, unul dintre ei a pornit muzica printr-o mișcare lascivă cu fundul, cu gustul cred că era responsabil cel ce a suflat praf colorat la un moment dat, iar cel al cărui mână nu-l mai asculta și ștergea tot din jur, vedea prea mult. Adunați în diverse stiluri de dans și acrobații, te pot purta, dacă nu ești bruiat prea tare, în lumea jazz-ului care nu se ascultă, se dansează și se privește.
Programul următoarelor spectacole din cadrul STEPS se găsește pe stespfestival.ro.
