Dragă Maria,
Întâi de toate, îţi mulţumesc şi ţie pentru mesaj. Sunt bucuros că citeşti revista Bulevard şi, totodată, mă onorează încrederea pe care mi-ai acordat-o, mai ales în condiţiile în care ai oferit o poveste cum rar îţi este dat să auzi în vremuri ultramoderne de azi. La fel ca şi în cazul ultimei scrisori la care am răspuns, acum inclusiv sunt un pic gândit, mai ales că întrebarea ta depăşeşte cu mult competenţele mele profesionale. Eu sunt istoric, călător în timp, iar ceea ce tu scrii merită nu un răspuns, ci o carte de specialitate. Îţi recunosc faptul că am meditat mult la ceea ce aş putea să îţi spun acum, mai ales că, reluând povestea ta, mi-a venit în minte excelentul roman al Martei Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului. Ţi-l recomand cu căldură! Pe la sfârşit, unul dintre personajele cărţii are o reflecţie memorabilă: „Viaţa este un lucru bun – cum spunea prietenul acela – chiar este un lucru bun: umedă, întunecată şi tandră…” Mi-au rămas aceste cuvinte în minte când gândeam la ceea ce mi-ai spus, mai mult decât atât, ceea ce ţi se întâmplă ţie parcă e decupat dintr-un crâmpei de viaţă din vremuri deja demult apuse. Îmi spui că ai o relaţie care îţi place mult, dar părinţii tăi nu sunt deloc de acord cu omul care ar vrea să fie parte din viaţa ta: nu are bani, nu are statut, nu are bunuri de mare valoare etc. etc. În plus, cei de acasă fac tot ce pot ca să te ţină departe de el, îţi obstrucţionează relaţia, tu lupţi din răsputeri, parcă cu morile de vânt, ei nu cedează, ba chiar mai mult decât atât, se pare că au variantă mai „profi” pentru tine, în caz contrar ruptura cu ei este definitivă şi iremediabilă. Cum să deschizi nişte inimi îndărătnice? Cum să câştigi bătălia de la „Armaghedonul” de Acasă pentru a evita excomunicarea definitivă în caz că nu cedezi tu?! Grea întrebare! Întâi de toate, părinţii tăi… Să nu uiţi niciodată că, atât timp cât ne trăiesc părinţii, tot copii rămânem. Ei ne iubesc cu siguranţă în felul lor şi, în mod cert, ne vor binele. Chiar prea mult bine! Orice ar fi, să-i respecţi şi să-i iubeşti la rândul tău, dar fără a uita că şi tu ai dreptul la iubire! Aşa cum ei, cândva, s-au putut alege unul pe altul ca să meargă împreună pe calea vieţii şi tu ai dreptul să alegi pe cineva şi nu să ţi se aleagă cineva peste voinţa ta! Banii şi avantajele materiale nu sunt, cu siguranţă, criterii care definesc valoarea persoanei.
Există, pe această lume, oameni care sunt foarte bogaţi, dar sunt caractere mizerabile, după cum, tot la fel, există multe spirite modeste, care sunt preţioase tocmai că interiorul lor ascunde un mare Nobil. E trist că tocmai părinţii tăi nu acceptă asta, considerând că fiica lor, similar obiceiului practicat de Împărateasa Maria Tereza în veacul al XVIII-lea, trebuie măritată pentru interese de familie. Oamenii sunt prizonierii timpului lor. După cum şi Einstein mărturisea la un moment dat, mai uşor spargi un atom decât concepţia unei persoane în care ea se încăpăţânează să creadă, chit că e greşită. Deci nu îţi risipi energia acolo unde nu e cazul, pentru că „bătălia” adevărată nu e cea cu părinţii tăi, ci în altă parte. În tine înseţi! Si în persoana cu care ai vrea să mergi mai departe în viaţă! În ceea ce-l priveşte pe el, nu ar trebui să-l sperie faptul că există o diferenţa culturală şi materială între voi. Napoleon însuşi le spunea soldaţilor săi: Fiecare dintre voi poartă în raniţă Baston de Mareşal! Va rezista El, oare?! Depinde, numai şi numai de el, cum va scrie istorie în viaţa lui şi a ta: ca simplu soldat sau, din contră, ca Mareşal. Pentru că un luptător adevărat, care are Onoare şi sentimente adevărate, nu dă bir cu fugiţii, oricât de greu i-ar fi. În ceea ce te priveşte pe tine… să nu te îngrijoreze aceea că, acum, eşti la mare distanţă de el din motive obiective. Se prea poate că, în perioada de faţă, eşti la testul suprem, la momentul adevărului. E uşor să spui ca iubeşti pe cineva când eşti aproape şi totul e roz. Dar sentimentele adevărate, care rezistă şi cu care treci marea, se conturează şi se consolidează în timp, în diverse încercări în care doar cei aleşi rezistă. Aici se vede diferenţa între simpatii sezoniere şi trăiri durabile. După cum cerul e doar pentru stele, lupta pentru ceea ce e frumos şi unic în trăire o căştigă doar… The Special One!
În plus, nu uita că datoria vieţii tale este să ajungi, la un moment dat, independentă şi pe picioarele tale! Fără asta, viaţa nu are culoare şi riscă să devină o mare minciună. Şi spun asta pentru că nu ai nevoie de acareturi după tine care să te susţină, ci ai nevoie de un om cu care să îţi facă plăcere să trăieşti, atunci şi acolo, şi care să fie şi el pe picioarele lui, indiferent dacă este sau nu plin de bani. În acest mod creaţi cadrul pentru ca iubirea voastră să crească şi să se dezvolte, dacă e realmente sinceră. Dacă este, vei câştiga peste tot, inclusiv „Acasă, pe Câmpia Armaghedonului”. Pentru că atunci când e vorba de cel mai frumos şi mai puternic sentiment din univers şi de dor… nimeni nu poate decât să încline capul, la un moment dat. E singurul sentiment care te poate ajuta să deschizi inimi îndărătnice. Este Dumnezeu însuşi… Aşadar, fii independentă şi iubeşte mult! Sau ca să parafrazez un personaj care mie îmi place mult: Freedom, forever!
Până la o nouă reauzire,
Cu acelaşi drag,
Aty
Sursa foto
