Pentru că e septembrie cu topuri m-am gândit să vă spun povestea unui brand, unul din cele mai celebre, un brand de care aţi auzit cu toţii, pe care ȋl purtaţi multe dintre voi, cele ȋndrăgostite iremediabil de modă şi lux. Prada – un nume pentru eternitate, un nume care a intrat de foarte multă vreme ȋn topurile tuturor celor care au auzit de vizionara doamnă a modei, Miuccia Prada.
Prada este un brand italian care s-a născut pornind de la artizanul milanez de lux, Mario Prada.
Domnul Mario Prada s-a lansat ȋn anul 1913 cu un magazin ȋn Galeria Vittorio Emanuelle II, având o clientelǎ internaţionalǎ care se bǎtea pe poşetele şi genţile sale de voiaj, pe pantofii şi pe preţioasele accesorii din piele, cristal şi argint. Ideea sa foarte clară era de “a umple golul de obiecte demne sǎ participe la aventura tendinţelor”, cum spunea el, mai ales având ȋn vedere că aceste obiecte atât de la modă să nu iasă din modă, după numai un anotimp. Succesul a fost cunoscut atunci sub numele de Fratelli Prada, câştigând notorietate pe piaţă. Mario ȋnsă avea o idee fixă referitoare la firmă: femeile din familia Prada nu trebuie să se amestece ȋn afaceri. Ca o ironie a sorţii, nepoata sa Miuccia Prada ajunge, peste timp, să conducă afacerile familiei Prada.
Spring 2006
Miuccia Prada Bianchi, tânăra rebelă plecată de acasă renunţând la averea familiei şi la tot, ajunge mai ȋntâi o susţinătoare ferventă a politicii de stânga şi a idealurilor generaţiei `68. Ȋnţeleaptǎ, pasionatǎ de teatru şi mimicǎ, înscrisǎ la şcoala de pe lîngǎ Piccolo Teatro şi la ‘Uniunea Femeilor Italiene’ a Partidului Comunist, reuşeşte ȋn final să se desprindă de toate aventurile tinereţii şi să revină ȋn familie, la timp pentru a prelua firma şi a o scoate din faliment. Miuccia pune astfel de acord moştenirea primitǎ de la bunic şi ideile sale de succes ȋn ceea ce avea să devină unul din cele mai mari nume ale modei internaţionale.
Ȋn 1978, trezindu-se cǎ trebuie sǎ conducǎ afacerea familiei, Miuccia vine cu caietul plin de schiţe şi cu idei despre o nouă modă, una mai practică, pe care o va pune ȋn aplicare sub acelaşi nume al familiei, Prada, împreunǎ cu asociatul şi soţul ei Patrizio Bertelli. Prada este transformată astfel, ȋn următorii 20 de ani, într-un Grup internaţional din sectorul bunurilor de lux, capabil sǎ facǎ concurenţǎ unor mǎrci precum Louis Vuitton, Chanel, Hermès sau Gucci.
La sfârşitul anului 1998, Prada putea sǎ se bazeze pe 8 centre cu 1200 de angajaţi direcţi, colaborând constant cu mai mult de 300 de fabrici, toate italieneşti. Firma dispunea, în calitate de proprietarǎ, de 60 de boutique-uri şi deţinea alte 17 în franchizǎ, precum şi 118 magazine în marile centre comerciale, în special în Japonia şi în Statele Unite, cu o cifrǎ de afaceri totalǎ în valoare de peste 1 milion de miliarde de lire italienesti. Etapele acestei ascensiuni spre vîrful modei internaţionale s-au datorat fericitelor intuiţii creative ale Miucciei şi strategiilor agresive de firmǎ şi de comunicare ale lui Patrizio Bertelli.
[easyrotator]erc_25_1409714850[/easyrotator]
La începutul anilor ’80, a fost inventat logo-ul Prada, triunghiul de metal cu vîrful în jos ce a avut ca sursǎ de inspiraţie închizǎtoarea de la cuferele bunicului Miucciei. Triunghiul Prada devine imediat obiect de cult. Tot ȋn acei ani s-au lansate genţile şi rucsacii Pocono, dintr-un nylon brevetat, cu aspect de mǎtase. În 1983, Prada scoate prima colecţie de pantofi, iar în 1989 face marele salt în moda femininǎ.
Nu se sfîrşise încǎ deceniul celui mai spectaculos hedonism şi consumism al secolului, cǎ deja tînǎra milanezǎ licenţiatǎ în Ştiinţe Politice, strǎinǎ de lumea iniţiaticǎ a stiliştilor, face sǎ se întrevadǎ o nouǎ cotiturǎ. Moda ei oarecum impropriu si superficial numita ‘minimalista’, este în realitate elaborarea conceptualǎ şi cultǎ a dezordinii estetice a epocii noastre, dar fǎrǎ nici o abstractizare. Prada înseamnǎ Miuccia, tînǎra burghezǎ timidǎ care a devenit un personaj, iar scena pe care şi-a ales-o pentru a se manifesta a fost New York-ul american. Ea, Miuccia Prada, cea care se plimbă în picioarele goale la 10 grade sub zero sau poartă şosete de lînǎ în sandale. Ea care îmbracă o fustǎ de şifon peste o altǎ fustǎ de tweed aspru. Ea, cea care inventează balonzaidele de searǎ.
[easyrotator]erc_24_1409715029[/easyrotator]
2013
După toate acestea, de fapt numai dupǎ ce devine un adevarat ‘caz’ în Statele Unite şi în presa anglo-saxonǎ, cuplul Prada-Bertelli îşi aduce colecţiile pe pasarelele milaneze, iar acei ziarişti italieni care, înainte de transferul în Statele Unite, lǎsau goale rînduri întregi la paradele din strada Melzi d’Eril, sînt lǎsaţi acum în faţa uşii noului sediu din strada Spartaco. Izbucneste un scandal în toatǎ presa, plouă cu acuzaţii de cenzurǎ, dar, odatǎ fǎcutǎ pacea, numele Prada devine popular dincolo de lumea modei şi momentul paradelor. Asta şi pentru cǎ cei doi soţi, dând frîu liber pasiunii comune pentru arta contemporanǎ, se transformǎ din colecţionari în mecenaţi şi organizatori de evenimente.
In 1993 sînt organizate primele expoziţii, Eliseo Mattiacci şi Nino Franchina; iar în 1995 este înfiinţatǎ Fundaţia Prada, la al cǎrei sediu din Milano sînt prezentaţi pe rînd Anish Kapoor, Michael Heizer, Louise Bourgeois, Dan Flavin, Laurie Anderson, Sam Taylor Wood si Mariko Mori. Apoi, Patrizio Bertelli, velist experimentat, se decide în 1997 sǎ sponsorizeze şi sǎ participe la America’s Cup din 2000, în Noua Zeelandǎ. Alegerea îi va servi de suport noii linii Prada Sport, un laborator de cercetare pentru gǎsirea de noi materiale, forme, comportamente care se reflectǎ apoi şi în celelalte linii Prada, ca şi în linia pentru tineret Miu Miu.
În iunie 1998, spre sfârşit de mileniu, o altǎ loviturǎ de scenǎ: Prada devine acţionarul de referinţǎ al lui Gucci, deţinînd 9,5% din capital. “Fǎrǎ intenţii ostile”, îl asigurǎ Bertelli pe managerul Grupului florentin, gîndindu-se la o fuziune şi la crearea unui centru al luxului italian. Dar în ianuarie 1999, în faţa ascensiunii grupului francez LVMH (Louis Vuitton Moët Hennessy) ce ajunge sǎ deţinǎ 34,4 % din Gucci, Prada îşi cedeazǎ partea sa lui Bernard Arnault, realizînd în şase luni o plus valoare de circa 300 de miliarde de lire, bani care vor fi investiţi în dezvoltarea mǎrcii la nivel internaţional. Acest lucru se va întîmpla dupǎ cîteva luni: mai întâi prin cumpǎrarea pachetului majoritar al lui Helmut Lang, apoi prin participarea la firma de ochelari De Rigo, apoi prin deţinerea unei cote minoritare la pantofii englezeşti Church’s.
[easyrotator]erc_78_1409714930[/easyrotator]
2014
Urmează încǎ o loviturǎ de maestru, cumpǎrarea firmei Jil Sander (75% din acţiunile ordinare şi 15% din cele cotate la bursǎ); şi, în sfîrşit, acceptarea ofertei publice de cumpǎrare a majoritǎţii Churh’s şi alianţa cu Bernard Arnault şi a sa Lunch, pentru a putea intra în posesia mǎrcii de lux Fendi. Aceastǎ din urmǎ operaţie dateazǎ de la finele lui august 1999. De aici ȋncolo urmează o ȋntreagă istorie de afaceri ȋn care Miuccia Prada este imaginea principală, iar dezvoltarea financiară cuprinde mai multe nume.
Fendi, apoi Azzedine Alaia, apoi extinderea de branduri sub numele Prada – ca Prada Eyewear şi Prada Beauty, Santacroce, societatea Car Shoemarcǎ conceputǎ şi brevetatǎ în 1962 de cǎtre artizanul lombard Gianni Mostile, producǎtor de pantofi pentru pasionaţii de automobilism. Urmează apoi achiziţionarea numelui Genny.
Ȋn martie 2002 este inaugurat în centrul Moscovei, în Tretyakov Passage, primul magazin monomarcǎ din Rusia. Tot ȋn 2002, ȋn septembrie, Fabio Zambernardi este directorul de design al mǎrcilor Prada şi Miu Miu pentru liniile de îmbrǎcǎminte, încǎlţǎminte şi accesorii, iar punctele de vînzare directe ale mǎrcilor Prada şi Miu Miu se ridicǎ la un total de 160.
Ȋn 2003 este inaugurat un nou flagship store la Tokyo, în cartierul Ginza, al treilea din Ţara Soarelui Rǎsare. Cu aceastǎ ocazie, Prada produce o linie de genţi în ediţie limitatǎ (2000 de bucǎţi), fabricate special pentru piaţa japonezǎ.
Luna iunie a anului 2003 aduce incheierea unui acord între Prada Holding şi Aedes, care va duce la înfiinţarea Real Estate International, o firma de imobiliare ce va achiziţiona patrimoniul imobiliar al Grupului Prada, pentru o cifrǎ estimatǎ la circa 100 de milioane de euro. Pricipalul ei obiectiv va fi valorificarea patrimoniului Prada în case, birouri, magazine şi diferite alte spaţii.
Luna iulie a aceluiasi an ȋnseamnă pentru Prada un acord de licenţă pe zece ani cu Luxottica Group, leader mondial pe piaţa ochelarilor, pentru fabricarea şi distribuţia de ochelari de soare şi de vedere cu mǎrcile Prada şi Miu Miu.
Miuccia Prada, este astăzi unul dintre cele mai mari nume ale modei, un nume care ascunde ȋn spatele lui mai mult decât o poveste despre succesul ȋn afaceri. Cum spunea Miuccia ȋnsăşi ȋn tinereţe: „Eu sunt eu.” „Nu contează trecutul câtă vreme ştii ce ai de făcut ȋn viitor.” „Eu am avut doar un vis. Un vis despre mine şi despre munca mea. Cum este ea, cum trebuie să fie ea.” Prada este un vis italian ȋn care toată lumea este ȋnsemnată – fie că este vorba despre Londra, Paris, Tokyo sau chiar Bucureşti – un vis ȋn care celebrul triunghi metalic a devenit o legendă reală.
