Pe măsură ce temperatura creşte şi serile devin mai prietenoase, Clujuţul e tot mai ofertant în ceea ce priveşte manifestările publice. O fi bine, o fi rău? Răspunsul e cu siguranţă subiectiv, existând atât plusuri, cât şi inconveniente.
Nu trece un weekend fără un festival, zilele sau nopţile cuiva, ba mai mult, se suprapun câte două, trei evenimente, aşa, cât să fii sigur că ai de unde să alegi, indiferent de vârstă sau preţiozitate. Oricât de calitativă se vrea a fi o manifestare, atunci când accesul e asigurat în mod gratuit, gloata se va îmbulzi mai degrabă pe considerente de „check in”, decât pentru a valoriza ceea ce oferă evenimentul. Aşa a fost spre exemplu la „Noaptea muzeelor”, unde n-am putut să înţeleg care ar fi raţiunea pentru care un adult târăşte după el unul sau mai mulţi copii, în miez de noapte. Cam cât de fericiţi ar putea fi mititeii şi cam cât poţi tu savura momentul, în acest caz?
„Zilele Clujului” au adus acea imagine post apocalips, când tot centrul e închis şi zombie-limea poate bântui nestingherită pe străzile ce nu de mult erau în plin ambuteiaj. Ca un bun cetăţean, m-am deplasat spre zona zero cu troleibuzul, tocmai pentru a nu împovăra suplimentar traficul, care se desfăşura oricum destul de anevoios din cauza atâtor restricţii. Mijlocul de transport în comun te scuteşte deopotrivă şi de nervii inutili provocaţi de găsirea unui loc de parcare decent. Toate bune şi frumoase, doar că programul de la scena principală a fost decalat cam cu o oră faţă de cel anunţat, ceea ce nu ar fi aşa o problemă, să zicem, însă, ce să vezi, noul desfăşurător nu a mai fost corelat cu orarul de funcţionare al mijloacelor de transport în comun. Aşa se face că înainte de terminarea spectacolului, cu jumătate de oră chiar, în staţie atârnau degeaba cam o sută de cetăţeni, sperând că cineva a gândit tot evenimentul pentru starea lor de bine. Ah nu, te descurci cum poţi, municipalitatea ţi-a dat-o pe Lori, ajungă-ţi. Şi uite aşa, cu biletul de troleu în mână, ajungi să plăteşti pe un taxi de zece ori mai mult. Corect aşa!
În top a fost din nou Gala Operelor Clujene, cu o atmosferă bună şi un public mai aerisit, oarecum. Printr-o minune am prins un loc pe o bancă mărginaşă, împărţind-o cu diverşi domni şi doamne. Asta până când în apropiere s-a instalat un grup generos de rromi, extrem de gălăgioşi şi de acru înmiresmaţi. Erau categoria autentici, nu cei gypsies wannabe care s-au costumat pentru a participa la petrecerea Şatra, organizată de ceva club central. Nu că aş vrea să merg pe stereotipii, dar de data aceasta m-am simţit eu discriminată, întrucât un delegat de-al lor a forţat un loc pe bancă şi astfel, încet, încet, ne-au ridicat pe toţi, căci aerul bun devenise tot mai rarefiat, iar orchestra nu se mai auzea oricum de la atâta zumzet. Eh, lasă că e bine şi cu diversitatea, face mulţimea mai interesantă!
Surse foto: Oradecluj.ro, noapteamuzeelor.ro
