Sunt bărbații pitpalaci? Rămân a fi vânați doar pentru carnea lor?
Opinia multor prietene este că rasa supremă care deunăzi îngenunchea numai cu privirea odraslele de sex opus, au devenit acum cam temători, cam insipizi, incolori, inodori. Pentru că nu au curaj. Acum ei gândesc, analizeaza, și-și pun întrebări! De când s-au inversat rolurile și vânătorii au devenit vânați?
Le este mult mai ușor și rând pe rând au abandonat rolurile care li se cuveneau, din lene și comoditate. De ce să muncesc doar eu? Unde-s doi puterea crește? De ce să fie alintată doar ea? Pe mine nu m-ar mângâia cineva cu orele pe burtică? Cam mare, dar deh, berea e bună. Oare dacă ieșim și fiecare își plătește nu e mai ok? Ne-am dorit egalitate, feministele au luptat pentru drepturi egale și le-am obținut. Cu ce preț însă? Și ce am câștigat de fapt, dreptul de a pregăti copiii pentru școală, de a merge la serviciu, la cumpărături, a căra sacoșele de cumpărături, a găti și a le face toate în cel mai elegant mod, în aceeași zi, fără a cârâi prea mult (sau deloc)?
Ceea ce n–au luat în calcul în comoditatea lor, e gradul ridicat de inteligență, ambiția, puterea de muncă și autoeducare. Pentru asta îi apreciem, pentru că ne ocrotesc, pentru că ne pierdem în brațele lor puternice și pentru că ne place să învățăm, de la ei. Să facem noi cursurile de autoapărare pentru a fi pregătite? Să îi cerem noi în căsătorie? Sau mai mult, să le trimitem noi flori de aniversări? Acum, căprioarele aleargă lupii prin pădure scoase din minți și ei săracii, miaună.
Sursă foto: break.com
