Înainte, cu mult înainte de-a descoperi “haosul” din interiorul unei poşete, înţelepţii omenirii s-au opintit îndelung pentru a lămuri – graţie sau nu unui “The Lord” – de unde a pornit istoria umanităţii şi cum de oamenii au rămas, după o aşa de lungă evoluţie, tot la tentativa de a lămuri un lucru, rămas, şi acesta încă pe deplin, neexeplicat: haosul – de unde, când şi cum; de ce?
Singurul handicap insurmontabil în lămurirea acestei probleme filozofice – care, odată rezolvată, ar lămuri, apoi, pe rând, toate aspectele vieţii – ar fi depăşirea unei strajnice vanităţi umane; aceea potrivit căreia, în locul unei “cauze” inteligente, omul s-a aşezat mereu în centrul lucrurilor, iar “raţionalitatea” lui a plasat caricatura acestei specii mai presus de toate regnurile, clasele, speciile şi sub-speciile vieţuitoare.
Printre “combatanţii” cei mai orgolioşi, mai neobosiţi, artiştii, chiar înaintea înţelepţilor popoarelor, au răsucit problema în favoarea lor: de ce să ilustreze “haosul” primar, de pildă, pe cel “precambrian” (prima eră a existenţei universului), când, unde, nimic nu era cert, interesant şi spectaculos. Mai bine să povestim despre cel din… cuaternar (era geologică în care, “cu onoare”, trăim şi noi astăzi). Trăim, e adevărat, dar, din ce în ce mai greu datorită haosului care, într-un moment de relaxare, de odihnă al creatorului, s-a reinstalat dominator în viaţa universului. Momentul cel mai potrivit a venit odată cu încercarea Domnului de a aplica o corecţie speciei umane, care deja prea umbla cu nasul prin nori.
Da, ajunsese la nori, datorită Turnului Babel, pe care era aproape gata să-l termine, năzuind să scape de pedeapsa divină a Potopului! “The Lord-ul”, nici mai mult, nici mai puţin, a “resetat” aparatul limbilor pământului, provocând marea încurcătură a acestora. Şi, cu asta, basta! Adio, scăpare de la înec. Varianta “elitistă”, raţionalistă, a privilegiaţilor era cea a “Corabiei lui Noe”.
Să-l cităm acum pe scriitorul şi eseistul englez Aldous Huxley, scriind, în anul domini 1925, despre pictorul Pieter Bruegel cel Bătrân (c. 1525 – 1569), unul dintre mulţi artişti care au creat imaginea simbolică a unui Turn Babel rămas în paragină după ce popoarele, nemaiînţelegându-se, au părăsit… şantierul : “Greşelile noastre, în marea lor majoritate, sunt de ordin lingvistic. Ne creăm singuri dificultăţi, utilizând un limbaj inadecvat pentru a descrie anumite fapte. Ca să luăm un exemplu: în mod constant folosim un singur nume pentru a desemna mai multe obiecte, folosim mai multe nume pentru a desemna un singur obiect. Iar rezultatele la care ajungem sunt deplorabile. Fiindcă folosim un limbaj care nu descrie cu acurateţe lucrurile despre care discutăm.”
Doar în artă toate limbajele sunt congruente şi inteligibie. În afară de cele care… nu sunt! Iată câteva exemple din artă: raţionalitatea neinteligibilă, omul neputincios o numeşte «Haos », iar în «haos» nu te poţi orienta decât după «Revelaţii», iar domeniul acesta este favoritul artiştilor.
