Alarma naturală funcționează în fiecare dimineața la fix. Deschid ochii și pun mâna pe telefon. Încep să curgă șiroaie de litere dezordonate. Discuțiile între fete. Ce s-a întâmplat de când nu am vorbit (cu 8 ore în urmă), ideile care ne-au lovit în miez de noapte sau programul pe următoarele 5 ore.
Mărturisesc însă, că cel mai mare spațiu de desfășurare îl ocupă despicarea fiecărui firicel de păr în 4 la puterea n plus infinit. Ce a zis? Când a zis, dar mai ales, cum a zis? Fluturi, nori, căței, flori, fete și băieți. Nebuloasa se instalează fără pardon și încep părerile. După experiență, după sentimente, după culori și alte obiecte zburătoare sau terestre neidentificate. Rebusul este înfăptuit. Complicată gândire avem. Dar cât de liniștitor este să analizezi fiecare vertebră, să o întorci pe toate părțile (mai ales cele închipuite) și să nu ajungi la vreun rezultat concludent?
Retrăim fiecare emoție, a fiecăreia dintre noi, pe rând sau deodată. Comesenii/iubiții sau soții sunt scoși din minți „Câte povești mai puteți avea?” La asemenea întrebare nu pot primi decât un răspuns: ignor! Iar noi, fiecare în propria ei lume ferită de influențe externe, continuăm să despicăm firul în 4, în 6…în cât o fi, până când… apare un nou subiect. Adică 5 minute mai târziu 🙂
Sursă foto: weheartit.com
