Și a fost Ghibstock. După Woodstock, după Stuffstock, după… după.
Nu mi-au ajuns emoțiile reîntîlnirii din toamna trecută cu cațiva fost colegi, după 46 de ani de la absolvire, azi am plonjat și în acest butoi cu melancolii, numit Ghibstock. Genunchii-mi tremurau, mai să mă trădeze, ochii-mi căutau umbra, inima-mi căuta amintirile.
Ați văzut că am stat vreme îndelungată în mijlocul curții, era un soare de-mi ardea ochii, o arșiță care mă usca, o emoție care mă topea. Eu nu simțeam nimic din astea. Eu îmi vedeam colegii aflați în recreație. Eram transpus în 1966.
Sfârșit de mai. La intrare, acolo la intrarea elevilor, Ion Câmpeanu, directorul fondator al Liceului 15, arbitru de fotbal în timpul liber, (cel care în urmă cu doi ani rostea memorabilele cuvinte “Elev Pașca, ești exmatriculat !”, pentru că nu este de neglijat nici trecerea lui Puiu Pașca prin labirinturile școlii noastre, adică vreau să spun, contribuția lui la consolidarea faimei a ceea ce a fost la un moment dat cel mai mare liceu al județului; mai multe despre Puiu pe ovidiublag.ro) la o poveste cu Alexandru Traian Țion, profesor de limba română, un pedagog de excepție, pictor și poet. A publicat volumul de poezii “Ierburi și raze”, ilustrat cu câteva picturi realizate tot de el.
Mai încolo, spre gardul dinspre apus dispăreau, printr-o gaură bine mascată Gili, pre numele lui Radeș Gheorghe, Amiras Gabi și Nelu Mihuț, ăștia din urmă cu muzica lor, cu formația lor, cu fumatul lor… Se defila spre bunica lui Gili, vecină cu școala, posesoarea unui șopru de toată frumusețea, utilat cu tot ce trebuia pentru săritul câtorva ore pe zi.
Într-un alt colț, Gruber Gheorghe fotbalist la Medicină, – peste câteva luni va ajunge la Petrolul, ca mai apoi, după șapte ani să joace alții șapte la Metalul Plopeni – zic aici, acum, lângă gard, împreună cu Ionică Roșca, fost junior la “U”, plictisit de jocul în echipă a schimbat ghetele cu crampoane cu patinele alea lungi de-s bune rău de tot pentru viteză. Și ani la rândul a ieșit campion național, talentul și ambiția debordau – și Tămaș Mirel, alt junior de la U, vorbind, despre ce altceva, decât despre de-ale lor.
Îl văd pe Titi Munteanu, rugbyst la 16 Februarie, nu vede, nu aude, citește numai rubricile despre balonul oval.
Mai la o altă umbră, doi prieteni, Monica și Gyorgy Sanyi ( Gheorghe Alexandru), poloist la Politehnica Cluj,- peste câteva luni ajunge la Dinamo, ia campionatul acolo, apoi se mută la Budapesta unde, cu Spartacus va repetă figura cu campionatul, mulți ani la rând, mai mult în apă decât la școală, mai mult în deplasări decât în Cluj. Stau la povești, așa cum stau de mai multă vreme, nu lasă nicio recreație să treacă nepovestită, fie ea mare, fie ea scurtă.
Îl revăd pe Ladislau Neumann, voleibalist de națională, care la șaptesprezece ani joacă în echipa de seniori a Universității Cluj, alături de Neluță Banda, Codru Mateescu, sub comanda lui Bebe Bengeanu, de la care am auzit primele povești despre cantonamente, despre botezul cantonamentului, despre Ayago, practicat cu aceste ocazii.
Și, cum să nu-mi aduc aminte de Pavel Marcu, soțul profesoarei de chimie Rodica Marcu, cel ce o mai suplinea la ore în momente de indisponibilități, și ce altceva discutai cu un jucător al Universității dacă nu despre fotbal ?
Nu-l văd, dar îl știu pe Tamas Gaspar Miklos, cel care a trecut și el prin acest liceu, un băiat de o cultură inimaginabilă, fiu de scriitor, viitor disident aici, viitor disident în Ungaria, trăitor mult timp în Marea Britanie – efectiv alungat din Ungaria de regimul Kadar, exact cum făcuse și regimul dictatorial românesc mai înainte – figură proeminentă a vieții politice și filozofice europene.
Și revăd micul careu de langă gardul de nord, careul care ne servea teren de minifotbal în fiecare recreație mare. Cea de la ora unsprezece. Cea în care alții mănâncă, mai întreabă de teme, mai le fac, mai povestesc. Și care teren de fotbal iarna devenea patinoar, puteai să-ți aduci patinele de acasă, aveai unde-ți rupe câte o mână. În prima iarnă, neavând habar ce și cum cu un patinoar, meșterii școlii au lăsat bolovanii la locul lor că, oricumîi acoperă apa și gheața va fi netedeă ca-n palmă că, de-aia-i gheață! Încercați și voi, acasă, și vedeți ce iese!
Și, cum să nu vă povestesc de o eliminare colectivă din cauza că am tulit-o, cu toții, de la o oră de istorie a Patriei… Cercetări, audieri, deliberări lungi, după care toată clasa a fost eliminată pe o săptămană. În rate! În rate de câte zece elevi. Care zece se adunau cu rândul, când la unul, când la altul, ăstora adăugându-li-se alți câțiva plictisiți de școală, nu puține fiind zilele în care mai mulți eram la eliminare decat la școală..
V-am pomenit și de inima mea.
Este aici, în curtea școlii, aici la loc sigur, aici unde rămane pentru vecie prima dragoste.
Fiți siguri, și a voastră. Doar să vă uitați bine, să știți peste ani în care colțișor a rămas…
Pentru voi, elevii de azi, colegii mei pe viață, de azi în doi ani începe distracția ! Pe bune! În 2015 prima promoție de absolvenți -1965- va veni la întalnirea de cincizeci de ani ! Să vedeți voi, atunci, defilări de babalâci, moșnegi și alte arătări de toată frumusețea! Va fi o întâlnire la care cea mai des uzitată întrebare va fi: “- Da’ tu, cine ești ? “
Dacă vă luați rolul în serios, vă puteți apuca de treabă chiar din acest minut! Coborâți în depozitul cu tablourile de absolvire și, luându-le la rând, citiți numele elevilor de atunci !
Pe cel din 1966 cu siguranță veți întâlni un nume foarte, foarte mult rostit azi, aici în Cluj și nu numai!
Baftă!
V-am spus de amintirile mele, de felia mea. Azi, atât îmi amintesc. Cu siguranță i-am uitat pe alții, mulți, la fel de importanți.
Iertați-mă!
P.S. Fain evenimentul din acest an. Aveți potențíal! La mai mare, la mai multe!
Pentru evenimentul de anul viitor implicați și clasa politică! Mai ales pe cei de la putere. Va fi un an semi electoral, vor deturna niște mărunței și spre voi ! Poate vă vor asfalta toată curtea, mai știi?
Până atunci, vă invităm să vedeţi câteva fotografii de la deschiderea ediţiei Ghibstock de anul acesta:
[easyrotator]erc_17_1368390109[/easyrotator]
Articol şi fotografii: Tiberiu Matei
