Zilele mele sunt “fericite” în fiecare zi de minunile din jurul meu: prietenele mele. Care mai de care mai colorată şi mai frumoasă, mai înţeleaptă şi mai amuzantă. Nu sunt multe, ele care mă pot suporta, dar cu ele şi pentru ele aş face orice.
Ele sunt cele care “mă dau cu capul de masă” (ouch, mai ales din partea S.) atunci când întrec anumite limite, cele care organizează un mic dejun demn de Four Seasons în 10 minute pentru că sufăr, cele care îmi răspund la telefon în miez de noapte, cele pentru care i-aş întoarce spatele până şi lui Gerard Butler la o cină romantică, cele care mă fac sa râd dar pentru care aş curge râuri de lacrimi, cele care mă învaţă şi mă completează ca fiinţă. Fiecare om drag apare în viaţa noastră la momentul potrivit, şi abia atunci realizezi cât de fad a fost totul fără ei.
Cu aceşti puţini oameni care vibrează odată cu tine, poţi fi tu însăţi, fără machiaj, fără mască de intangibil sau “mare femeie de afaceri”, fără gesturi trecute prin filtrul aparenţelor atât de goale, totul întâmplându-se cu şi din suflet. Ele ar putea conduce lumea cu o pocnitură din degete. Ele îşi sacrifică ziua pentru a-mi transforma ziua de naştere într-o poveste frumoasă: în timp ce G. mă întâmpină cu lalele, S. pune în aplicare strategia pentru a-mi împlini singura dorinţă (man, she can pull anything togheter!), D. mă duce la cumpărături iar RR- urile mă iubesc. Ele sunt capabile să meargă până la capătul lumii pentru doza aceea de fericire vitală.
[easyrotator]erc_65_1367602938[/easyrotator]
Cu unele am petrecut ani din viaţă, în aceeaşi bancă, în aceeaşi casă (woooow, şi încă mai avem ce să ne spunem şi muuulte fire de despicat în 4) sau în acelaşi birou, pe altele încă le descopăr, dar fiecare dintre ele e specială. Ele mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu uneori şi sunt acolo în momentele cheie pentru a-mi ţine echilibrul în următorul pas. <3
