Ziua Internațională a Jazzului a început, cel puțin pentru noi, cu o scurtă vizită la Opera Maghiară. Lumea era agitată, te trimiteau dintr-o parte în alta dacă aveai vreo întrebare, ce mai?, erau în focul arzând al pregătirilor. În fața operei începuse curățenia…
În timpul acesta, la Piano Cazola avea loc o Sesiune de Piano Jazz. Deși a fost cu intrare liberă, nu s-a înghesuit prea multă lume. De fapt, nu s-a înghesuit nimeni, dar cu siguranță cei prezenți și-au început altfel seara, pregătindu-se pe ritmuri jazz pentru concertul serii.
[easyrotator]erc_67_1367475023[/easyrotator]
După vreo oră de piano jazz și câteva povești, ne-am întors la Opera Maghiară pentru concertele de ceva timp așteptate.
[easyrotator]erc_63_1367476412[/easyrotator]
Ne-am bucurat să o reascultăm pe Elena Mîndru, alături de trupa ei, cărora li s-au alăturat după câteva cântări și cei de la Mood Quartet. E foarte interesant și cu siguranță dificil să adaptezi muzica unui cvartet de coarde în jazz, dar ce au făcut cei 11 oameni pe scena Operei Maghiare chiar ne-a plăcut. Unde mai pui că dincolo de improvizație, a fost și un strop de interactivitate, Elena invitând întreaga sală (care era arhiplină, apropo!) să formeze un band: bătut din palme pe ritm, la la la și câțiva soliști curajoși din public. Să mai spună cineva că după o așa experiență nu simte jazzul.
[easyrotator]erc_6_1367476965[/easyrotator]
Seara a fost încheiată de invitații din Budapesta: Budapest Jazz Orchestra, care cu siguranță au surprins pe toată lumea prin naturalețe, umor, interpretare, energie. A fost un final de zi cu jazz mai bun decât ne așteptam. Mai vrem!
[easyrotator]erc_4_1367477264[/easyrotator]
Foto: Diana Câmpean
