Filmul preferat: Blancanieves (2012)

Astăzi, la secţiunea filme preferate, Adina Chiţu, blogger cinefil la buticul cu filme şi cărţi, ne povesteşte despre  „Blancanieves”.

Dacă v-a plăcut The Artist e foarte probabil să vă placă și Blancanieves, un film hispanic care se străduiește să recreeze atmosfera filmelor mute pe un fundament imaginar universal valabil și cunoscut cu care poți empatiza ușor. Astfel că Blancanieves apelează la historia fantastică si particularizează elementele basmului Alba ca zăpada la spațiul hispanic al anilor 20. În princpiu ideea e îndrăzneață și binevenită, dar poate cădea ușor în penibil, lucru ce pare să se întâmple undeva în ultima parte a filmului.

Blancanieves

 Fiind alb-negru filmul îmbrățișează cu ușurință dihotomia tranșantă bine-rău, o rochie devine neagră din albă, coroana unui copac pare un nor negru pe cerul albicios. Apoi filmul este plin de eufemisme, mama vitregă și haină este o dominatrix, vânătorul vede în expresia strangulată a Carmencitei (viitoare Blancanieves) mai degrabă o expresie a orgasmului, mărul otravit pare un fruct fetiș, sfârșitul mamei vitrege seamănă cu extazul sfintei Tereza, cei… câțiva pitici sunt niște circari toreadori, unul dintre ei inevitabil travestit, iar coma Carmencitei e folosită în scopuri cvasi-proxenete vecine cu necrofilia (sugerate, desigur).

Blancanieves_regia Pablo Berger

Toate aceste elemente nu ar fi atât de rele, la final avem de-a face cu un univers de tip Parnassus desfășurat în ritm de flamenco, însă jocul cu mărgelele de sticlă e destul de periculos si cu două tăișuri, iar filmul de față nu cred că a urmat întocmai regulile jocului. Muzica filmului este extraordinar de frumoasă, însă alaturată imaginilor devine redundantă și agresivă, mai bună de ascultat separat.

Filmul are o distribuție foarte bună și abundă în priviri pătrunzătoare, zâmbete excesive și scrâșnete vindicative de dinți. M-am bucurat să o revăd pe Maribel Verdu și să o cunosc pe Macarena García. Având în vedere că avem de-a face cu un film anacronic și mut, cred că simpaticul cocoș Pepe e un soi de gag cu privire la curcanul lui Chaplin din The gold rush.

*

Filmul mut “Blancanieves”/”Albă ca Zăpada” (2012) va fi proiectat sâmbătă, 1 iunie, începând cu ora 21:30, la Castelul Banffy de la Bonţida, în cadrul Festivalului Internaţional de Film „Transilvania”.

No Comments Yet

Comments are closed