Am lucrat împreună cu Adrian Sînă la Radio Contact în Baia Mare, locul din care a plecat în lume, cu câteva zile în urmă (sunt ani dar au trecut atât de repede că-mi par zile scurte). Am copilărit cumva împreună. Drumurile noastre s-au despărțit după ce el a început să cânte și ne-am revăzut doar de trei sau patru ori în ultimii ani, în locuri în care vea concerte cu trupa. Asta nu m-a împiedicat să-i urmăresc drumul. Am fost mereu mândru de el și de ce a știut să facă din talentul său. Acum câteva zile l-am rugat să răspundă câtorva întrebări pentru Revista Bulevard. Ceea ce a și făcut (Adi Hădean).
Lumea ştie de tine de prin 1999, de când a apărut trupa Akcent? De cât timp cânţi de fapt?
1999 e anul în care am semnat un contract cu o casă de discuri, dar lumea mă ştie mai bine din 2002, când am reinventat formula AKCENT.
Cânt de mic, dar parcă mi-a fost teamă să arăt lumii asta. Cred că m-a ajutat foarte mult curentul nou de muzică românească apărut după ‘95. Am văzut că se poate face ceva cu muzica, cu cântatul… până la acea oră, noţiunea de cântăreţi era conectată la numele vechi, artiştii mari ai României, care activaseră în anii ‘70, ‘80.
Cum ţi-a venit ideea trupei şi ce planuri aveaţi pe atunci?
Planurile erau că nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Noi am înregistrat un album în 6 luni şi am ales data de lansare ianuarie 2002. A fost un BOOM, cu toate că noi nu eram pregătiţi de asta. Şi uite, aşa am învăţat să facem de toate, coregrafii, canto etc.
Şi curentul ne-a luat de acasă la propriu şi ne-a purtat pe drumuri ani întregi. Ştiu că ne doream să vindem minim 35 de mii de discuri să avem şi noi un disc de aur. Dar noi am vândut până la urmă 125 de mii. Am avut cel mai bine vândut album al anului in 2002.
Ce s-a întâmplat cu banii de bilet? 🙂
Banii au început să vină… uşor, nu masiv, că eram mulţi şi împărţeam cu totii. La final ne rămâneau şi nouă câte ceva. Dar partea faină e ca noi nu făceam asta pentru bani, era suficient că am reuşit să ne cumpărăm câte o maşină de spălat rufe sau câte o maşină la mâna a doua. Aveam o viaţă de studenţi.
Ai terminat actoria? Ai jucat în vreun spectacol?
Am terminat UNATC, din păcate proiectele de teatru ocupau foarte mult timp şi din cauza concertelor şi plecărilor, n-am vrut să mă implic în teatru. Trebuia să iau o hotărâre, ori teatru ori muzică. Am ales muzica, parca era mai sigură pentru viitorul meu.
Cum a fost în Bahrain? Cum ai ajuns la Veld Music Festival?
Bahrain e un loc frumos, mie îmi place Orientul Mijlociu, are un farmec aparte. Mă simt bine acolo… Dubai, Doha, Qatar. Muzica mea e cunoscută acolo.
Prin ce destinaţii exotice te-au mai purtat fie corzile vocale, fie curiozitatea?
Am călătorit mult, foarte mult. Am ajuns în Asia, Africa, Amercia şi toată Europa. Am văzut locuri frumoase. Uneori călătoream de la 35 de grade la -35. Astea erau experienţe interesante.
Călătorești mult și departe. Cum se împacă familia ta cu lucrul acesta?
Familia mă aşteaptă, vin cu surpize acasă. 🙂
Ești ceea ce visai să fii?
Exact acela! Sunt un norocos…!
