Sunt „călător în timp” de când mă ştiu, fapt pentru care am făcut o mare pasiune din a descoperi tot ceea ce este minunat şi atractiv în oamenii şi locurile de lângă mine. Dacă stau să reflectez în profunzime, chiar cred că am ales să urmez una din cele mai frumoase şi mai dificile provocări ale Vieţii.

Să vrei să vezi cu ochii minţii şi ai inimii cât de multe strălucesc, cu adevărat, în jurul tău este, în realitate, foarte dificil. E cam tot la fel ca şi atunci când ţi-ai propune să zideşti punţi trainice între idei şi lumi mai apropiate sau mai îndepăratate de tine. Iar atunci când îţi iese înţelegi, finalmente, că Viaţa în sine este atât de frumoasă şi atât de plină de semnificaţie şi culoare.

Este imboldul care mă împinge constant să călătoresc, să scriu, să evoluez, să cunosc, să descopăr, dar mai ales să simt… Să simt că tot ceea ce am în jur şi este admirabil merită să fie aprofundat şi cucerit în fiecare clipă. Sau aşa cum şi Chaplin a spus-o cu ceva timp în urmă: „Fă lumea să zâmbescă şi ea îţi va aparţine cu adevărat”.