Am știut dintotdeauna că în martie e nevoie să mă pregătesc pentru un cadou special, fie că însemna o felicitare (lucrată la școală), fie câteva economii care mă ajutau să ochesc cea mai frumoasă culoare de ruj pentru mama. Mai târziu, Ziua Mamei s-a transformat (și) în Ziua Femeii. M-am obișnuit treptat să primesc și eu flori, iar în continuare am emoții când tata mă sună să-mi spună „La mulți ani!”.
Între timp, lucrurile s-au schimbat (cel puțin din punct de vedere oficial): în 2010 am pus Ziua Mamei în acord cu nivelul internațional – adică sărbătorită în prima duminică din mai. Doar că în timpul comunismului, 8 martie s-a numit Ziua Mamei, așa a rămas, chiar și acum. În schimb, indiferent de data la care obișnuim să o sărbătorim, povestea în jurul căreia s-a născut Ziua Mamei este una care îndeamnă la apropiere, recunoaștere și destăinuire. Și poate la o scrisoare.
Cuvântul – cel mai frumos cadou
Da, Ziua Mamei a fost ideea unei femei, la începuturile lui 1900, în America. Se numește Anna Marie Jarvis și este fondatoarea Zilei Internaționale a Mamei. Nu degeaba se spune că „Așchia nu sare departe de trunchi” fiindcă Anna a fost inspirată de propria mamă pentru a celebra această zi. Doar că în ceea ce o privește pe Anna, a fost dezamăgită de felul în care americanii au interpretat Ziua Mamei, astfel încât și-a dorit să o desființeze. Și a luptat pentru asta.
Însă, înainte de toate, a militat pentru a face din această sărbătoare una națională (proclamată ca atare în 1914 și sărbătorită, în fiecare an, în a doua duminică a lunii mai), chiar și atunci când politicienii considerau ideea ca fiind „puerilă”, „absurdă”, „superficială”. Alții au numit inițiativa o insultă: „Niște demonstrații de 10 mai nu pot să mențină vie amintirea mamei”), în timp ce unii au luat-o în râs: „Fiecare zi petrecută alături de mine este Ziua Mamei” (replică venită din partea unui senator american). Au trebuit 9 ani ca aceste reacții să fie înlocuite cu unele care să înțeleagă subtilitatea ideii și să ajute la oficializarea unei sărbători care să ofere recunoaștere tuturor mamelor.
Anna a vrut să continue inițiativa pornită de mama sa: Ann Reeves – o femeie cu un puternic simț al comunității, care și-a dorit să contribuie la rezolvarea problemelor sociale, la pace; o vizionară poate. A înființat adunări ale mamelor, prin care a dezvoltat programe astfel încât să contribuie la diminuarea mortalității infantile. Ba chiar a creat un program prin care mamele și familiile acestora erau educate despre cum pot să-și mențină o stare generală de sănătate mai bună (fiind ajutată de fratele acesteia, un medic generalist).
În această atmosferă a crescut Anna. După moartea mamei, fiica s-a văzut înconjurată de scrisori de mulțumire și de laudă pentru mama sa. A subliniat toate cuvintele frumoase, și-a amintit că una dintre dorințele mamei sale a fost să existe o zi dedicată sacrificiilor unei mame și a venit cu o idee: Ziua Mamei. Avea un plan: sărbătoarea trebuia petrecută, în prima parte a zilei, la ceremonia religioasă, în rugăciune pentru mame, aveau să se poarte garoafe (floarea preferată a mamei sale), iar apoi oamenii aveau să-și împartă scrisorile de recunoaștere pentru mamele lor.
”O garoafă nu își lasă petalele să cadă atunci când se ofilește, ci le strânge către mijloc, așa cum o mamă își îmbrățișează copii la piept, cu o iubire care nu moare.” (declară Anne, într-un interviu)
Până când…comercialul s-a întâmplat.
„Ca Ziua Mamei să devină o zi a cadourilor scumpe, a irosirii, la fel cum s-a transformat Crăciunul sau alte sărbători, nu este ceea ce ne dorim. Dacă americanii nu sunt dispuși să protejeze Ziua Mamei în fața șarlatanilor, care vor doar să facă mai mulți bani, atunci vom înceta să mai avem Ziua Mamei – și știm cum”, spunea Anna în 1920.
Dat fiind că și-a dorit atât de mult ca recunoștința fiecăruia să meargă înspre propria mamă sub forma unei scrisori, Anna a intentat și nenumărate procese împotriva comercianților, afacerilor, organizațiilor sau persoanelor care foloseau numele de „Ziua Mamei” în scop comercial. Se spune că la un moment dat avea și 33 de procese în desfășurare pentru acest motiv. Ba chiar a fost și arestată fiindcă disturba liniștea publică la o vânzare de garoafe.
Anna Jarvis a avut o voce și s-a făcut auzită. Doar că Ziua Mamei nu a fost anulată, comercianții nu au încetat să vândă și alte flori, felicitările au continuat să fie desenate, iar cadourile din ce în ce mai diversificate. Viața ei s-a stins într-un azil, iar moștenirea sa a fost cheltuită în mare parte pentru procese și pentru lupta împotriva comercializării acestei sărbători.
Poate că Anna nu s-a putut detașa de valoarea emoțională pe care a oferit-o acestei zile, poate că nu și-a ales cu atenție bătăliile pe care le-a dus sau poate că avea un dar al implicării. Cert este că numele ei este atașat unei sărbători care până la ea nu mai avusese reușite de a fi oficializată.
Fiecare cadou are partea lui de însemnătate și de emoție, însă, data viitoare, fie că este pe 8 martie sau pe 10 mai, să ne amintim de puterea unui cuvânt scris, oricât de mic și puțin ar fi, și să-l oferim drept cadou.
