Marți, 19 iunie, de la ora 19:00, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, organizează vernisajul expoziției de artă decorativă a artistei Manuela Botiș. Expoziția va putea fi vizitată până în 8 iunie 2015.
Începând din 1992, artista este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România (U.A.P.) şi a Reţelei Textile Europene (E.T.N.), iar din anul 2008 este membră a organizaţiei Olympic Fine Arts. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, clasa prof. univ. Vasile Crişan şi conf. univ. Raveca Brânzaş, începând din 1986 până în prezent, Manuela Botiş a participat la peste trei sute de expoziţii de artă decorativă şi pictură. A realizat expoziţii internaţionale la Galeriile Tretiakov (Moscova – 1989), Muzeul de Artă din Lyon (1990), Frederickberg House (Copenhaga – 1996), Paris (a cincizecea expoziţie a Federaţiei Internaţionale Feminine, 2006), Beijing (a treia ediţie a Bienalei Internaţionale de Artă – 2008), Galeria Thuilier (Expoziţia de pictură românească contemporană „Xenia şi invitatele ei”, Paris-2011).
Dintre cele mai importante distincţii amintim Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România (2004), Medalia de onoare a oraşului Paris (2007), Medalia de aur a expoziţiei Olympic Fine Arts (Beijing, 2008) şi Diploma de excelenţă acordată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru conservarea, susţinerea şi promovarea patrimoniului naţional (2010).
Lucrările Manuelei Botiş se evidenţiază prin calitatea deosebită a limbajului plastic. Grafismul alert şi elegant pune în valoare volumetriile şi complexele raporturi decorative, care, împreună, constituie surprinzătoare structuri vizuale aparent disimulate, însă deosebit de semnificative pentru compoziţiile sale somptuoase.
Obiectele sale textile, realizate într-o tehnică mixtă, încorporează fiorul religios pe care-l ipostaziază în numeroase variante. Expoziţia deschisă la Muzeul de Artă Cluj-Napoca defineşte ultimii cinci ani din creaţia artistei Manuela Botiş, în care sintetismul limbajului său vizual traduce ritmurile vitale ale spiritului autohton şi se conjugă cu încercarea de transformare a lor în semne purtătoare de semnificaţii general umane. Prin simbolul crucii, lucrările expuse trimit la sensurile sacrificiului suprem, evocat printr-o expresie artistică profund celebrativă datorită bogăţiei sale cromatice şi semantice.
