Deja ştiţi sau dacă nu, aflaţi acum: marţi, 2 decembrie, ascultăm byron cu cor şi fanfară la Cluj, cu ocazia a opt ani de byron. O să fim astfel, martorii unei aniversări muzicale cum rar mai întâlnim, cel puţin la noi. Ideea a pornit de la o reîntâlnire între doi foşti colegi de liceu. Cu unul dintre ei am stat puţin de vorbă. Mai exact, cu Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, după ce în adolescenţă era poreclit Dan Queen.
Cum a început povestea byron? Ai cântat şi în alte trupe înainte, cum a fost trecerea, cum s-a format trupa?
În general povestea unei trupe începe cu o prietenie, de obicei între oameni care scriu muzică, iar atunci când se destramă înseamnă că această prietenie a cam luat sfârșit. Povestea byron a început cu prietenia dintre mine și Codruț Dumitrescu, managerul trupei, un caz mai puțin obișnuit, pentru că el nu știe să cânte la nimic, ce să mai vorbim de scris… Trecerea de la o trupă la alta a fost ca un bungee-jumping cordless.
Ce a adus byron nou pe scena muzicală românească? Ce vă defineşte?
Încăpățânarea. Știu că pare mai degrabă un defect, dar crede-mă, dacă vrei să faci muzică așa cum îți place ție într-o țară nu tocmai dispusă să plece urechea la ce-ți place ție, trebuie să fii foarte încăpățânat. Asta nu înseamnă că toți încăpățânații cântă mișto.
byron a avut diverse colaborări, povesteşte-mi despre ideea acestui proiect cu fanfara din Bistriţa. Ce aşteptări aveţi?
Acest proiect a început cu o reîntâlnire cu un fost coleg de liceu (eu am făcut primii doi ani la Liceul Militar de Muzică Iacob Mureșianu). El dirijează Muzica Militară din Bistrița, eu cânt în byron, și amândoi ne-am dorit din clasa a 9-a să facem asta. Așa că am ciocnit o bere și am pus-o de-un proiect. Sper să vă placă, noi suntem foarte încântați.
Cât au durat pregătirile pentru acest proiect?
În jur de opt luni de la ideea inițială la concertul în sine. Ce ne-am propus noi este destul de greu de pus în scenă, dar am avut o mare baftă să cunosc un alt om, Dan Spînu, un profesor de la Academia de Muzică din Iași, care a scris niște super aranjamente și a reușit să facă un mix superb între cele trei componente – trupă rock, fanfară și cor de liceeni.
De ce aţi ales Clujul pentru concertul de lansare?
Foarte simplu – pentru că e aproape de Bistrița și are o sală perfectă pentru cerințele proiectului.
Pe lângă fanfară, mai aveţi câteva nume mari din muzică, cum aţi ajuns la aceste colaborări, cum i-aţi ales?
Cu Alexander Bălănescu și Luiza Zan am mai colaborat și până acum, sunt doi muzicieni deosebiți. I-am ales pentru concertul ăsta în special pentru că amândoi au cântat pe 30 Seconds of Fame, albumul pe care se bazează întreg conceptul.
Urmează un turneu prin ţară în această formulă?
Mă îndoiesc că vor exista mai multe concerte în această formulă, e destul de costisitor și unul.
Povesteşte-ne despre experienţa concertului din India?
În India am susținut trei concerte în luna ianuarie a acestui an. După cum probabil vă imaginați, este o lume foarte diferită de a noastră, dar nu neapărat în sensul în care ne imaginăm noi. Am descoperit două ingrediente neașteptate în lista lor de preferințe – sunt înnebuniți după distors și după flaut, așa că Losing Control a fost hit-ul acolo.
Ce planuri, proiecte mai aveţi?
Un nou album anul viitor.
