Pentru mine, până nu demult o fugară din oraş în oraş, în căutare de noi provocări, oameni noi, job-uri sau alte cele, Clujul a devenit singurul oraş în care m-am întors. În care am vrut să revin şi să rămân. Cum, probabil, au păţit multe dintre viniturile oraşului. Aseară, proaspăt întoarsă după o dispariţie temporară, din motive festivaliere din Cluju-mi drag, am fost întâmpinată de un eveniment care nu putea să pice mai bine, nici ca loc: Casa Tranzit, lângă Someş, nici ca scop: se anunţa o lansare inedită, live(?) a revistei pe care o răsfoiesc încă de la primul număr (e drept, mai pe sărite, uneori doar online, alteori doar pe la cunoscuţi) – Decât o Revistă – a la Cluj.
DoR de varză a la Cluj mai mi-e din când în când, mi-am spus când am văzut coperta. Dar cel mai dor, când vine vorba de Cluj, mi-e de starea de linişte ce mi-o dă un oraş tot mai viu şi agitat. Iar ieri, în lansarea live a revistei, am putut să-i surprind toate aspectele – bune, rele, mai glumeţe, mai şugubeţe, faine toate.
Lavinia Gliga şi-a format o echipă şi în vară s-a transformat în vinitură de Cluj. A stat două luni şi a cotrobăit prin oraş şi împrejurimi cât alţii în… nu chiar 10, dar mai mult timp. O mare parte a noului număr Decât o Revistă s-a transformat într-o carte de poveşti a Clujului, pe care aseară n-a fost nevoie s-o citesc, ci mi s-a citit, chiar de către autori, mi s-a dansat, mi s-a cântat de artişti clujeni dragi, pe care îi urmăresc în general (Psitive John şi Lights Out), s-a proiectat prin filmul scurt de animaţie „Pui de Somn”, al clujeanului Paul Mureşan – care, poate nu ştiaţi, dar a primit premiul pentru cel mai bun film de animaţie la Filmul de Piatră.
Revenind la vinituri, Alexandra Damian, prezentată de DoR chiar „Vinitura”, cândva, după o noapte cum numai la Cluj se petrec, stând la răsărit de soare pe treptele covirgăriei de pe Napoca şi cu Thievery Corporation în căşti, şi-a dat seama că va rămâne aici, în Cluj. Eu a trebuit să plec o vreme, să se transforme Clujul în primul oraş de care să-mi fie dor, şi-abia apoi să mă întorc. Sunt convinsă că poveşti şi amintiri cu Clujul sunt multe. Aseară am auzit câteva noi. Şi faine! Acum, că am revista în braţe, nu-mi rămâne decât să transform lansarea de ieri în lectura curioasă de azi.
Foto: Exquisite, Decât o Revistă
