Vorbind despre filme şi alte pasiuni, l-am invitat şi pe Andrei Mutu, tânărul care a realizat în timp unul dintre cele mai colorate şi pline de bucurii proiecte dedicate oraşului, să ne vorbească despre un film drag.
De mult ori se întâmplă să îmi placă câte o melodie și apoi încep să o tot reascult o bună perioadă de timp. Astfel că, la începutul primăverii am auzit la sala de sport o melodie pop care a ajuns să îmi placă mult datorită combinației între muzica aniilor ’80 cu versuri în limba germană și refren în engleză.
Am aflat ulterior că melodia se numeste “Jeanny” și că a fost lansată în 1985 de către un artist pop austriac pe nume “Falco”, alias Johannes Hölzel.
În scurt timp am început să ascult toate albumele lui Falco pentru că îmi dădeau energie la sport. Nu cred că există cineva care poate să stea nemișcat în timp ce ascultă una dintre melodiile lui celebre ca “Rock me Amadeus”, “Vienna Calling”, “Jeanny”, “Out of the dark”. Ceea ce este Johnny Cash pentru SUA, ar putea fi Falco pentu Europa.
Firesc. a început să mă intereseze tot mai mult acest personaj si datorita faptului că a fost primul si singurul artist austriac care a ajuns să fie pe primul loc în topul Billboard.
Am aflat despre filmul biografic realizat în memoria sa și am avut ocazia să îl văd o dată cu mini- vacanța de Paște. Filmul se numeste Falco – Verdammt, wir leben noch! și a fost lansat în 2008, avându-l ca regizor pe Thomas Roth.
Majoritatea acțiunii se petrece în Viena iar actorul care îl intepretează pe Falco este Manuel Rubey, un actor tânăr care s-a născut și trăiește tot la Viena, un actor care, după părerea mea, a reușit foarte bine să intre în pielea personajului.
Filmul prezintă principalele momentele din viața lui Falco: norocul nașterii lui, perioada în care își caută un drum în viața și în care cântă într-o trupa rock, lansarea primelor melodii și apariția succesului, problemele pe care le are în viața personală și perioada în care a început să consume alcool.
O scenă care mi-a rămas în minte este momentul în care directorii casei de discuri l-au anunțat că melodia „Rock me Amadeus” a ajuns pe primul loc în America, iar dupa placerea lor a luat bâta de baseball și a distrus toate premiile câștigate. Dincolo de celebritate, se ascundea un artist copleșit de propriul succes care a fost suspus unei presiuni imense de către industria muzicală pentru a ieși cu ceva nou și a nu rămâne doar cu un “hit”.
În final, povestea devine și mai tragică pentru că ne este arătată scena morții lui survenită în urma unui accident de masina care s-a produs lângă vila pe care o deținea în Republica Dominicană. Nici acum nu se știe daca a fost vorba de un accident sau de o sinucidere.
Am învățat din această poveste cât de greu poate fi gestionat succesul și câtă presiune există pe artiști din partea celor din jur pentru a se menține în topuri. Falco a avut importante realizări pe plan internațional și a reusit să câstige milioane de dolari însă dincolo de acestea se asundea de fapt un artist sensibil, instabil emoțional care a căutat mereu să găsească atitudinea potrivita pentru propriile trăiri. Spre deosebire de filmele americane, filmele europene par mai puţin comerciale și au acel strop de autenticitate și simplitate care ne lipsește.
Nu știu dacă se pot face propuneri pentru TIFF, dar e un film pe care îl recomand și pe care mi-ar placea să îl revad într-o seară de Iunie, așezat pe un scaun în Piața Unirii din Cluj. Sper că v-am trezit interesul de a vedea acest film și aștept părerea voastră. Rock me Amadeus!
Surse foto: servusTV.com, kulthit.de
