Trebuie să recunosc, de la bun început, că tema lunii mai m-a pus în dificultate. Mă uit la filme artistice sau documentare sau scurt metraje, aşa cum am remarcat că mulţi din jurul meu citesc… adică pe diagonală. Nu ţin minte numele actorilor, numele personajelor şi nici numele filmulor de multe ori.
Singurul film artistic pe care mi-l amintesc cu adevărat a fost unul pe care l-am văzut acum mai bine de 20 de ani. Am ţinut minte numele unui personaj din film – Kentaro Kurihama. Mulţi ani mai târziu, o fostă colegă de cameră din facultate mi-a spus şi numele filmului „The Ginger Tree” (1989).
Mi-ar plăcea să pot privi un film cu pasiunea unei coafeze. Să plâng şi să râd în acelaşi timp cu personajele. Dar de la acel film nu mi s-a mai întâmplat şi îi invidiez pe cei care pot face asta şi la maturitate, aşa cum am făcut-o eu în adolescenţă.
Acum mă uit cu plăcere la „The Good Wife” (2009) ş i nu am putut să nu remarc cât de mult se bea în serialul ăsta şi cum se sugerează un obicei de consum. Şampania este prezentă de fiecare dată când personajele sărbătoresc o victorie importantă – personală sau profesională. Tequila de la bar – iniţiere sau cutumă – e prezentă în fiecare episod.
Alicia (Julianna Margulies) are mereu în mână un pahar de vin în momentele de cumpănă şi reflexie – dar, deşi NICIODATĂ nu am putut ghici ce vin bea – ÎNTOTDEAUNA este un pahar scump şi un vin roşu şi sexy care îmi face poftă. Şi nu mă pot abţine să nu mă gândesc la ceea ce a sugerat în câteva episoade: cum îi plăcea să savureze un pahar de vin la ora 3 după-amiaza, în timp ce aşteaptă copiii să vină de la şcoală.
Am citit multe păreri pro şi contra generate pe diferite site-uri despre consumul de băutură – în special de vin – din acest serial.
Îmi place că vinul este prezentat ca un liant şi o alinare pentru suflet. Cel puţin asta este percepţia mea. O butelie de vin roşu este oferită întotdeauna ca un fel de simbol al păcii – privesc personajele din serial cum îi oferă câte o „ramură de măslin” – o butelie de vin oferită din suflet, întotdeauna primită cu recunoştină şi fericire – „cât de mult îi pasă”.
Un pahar de vin bun este şi pentru mine reconfortant şi împăciuitor. Acum beau un pahar de Golem roşu 2008 de la Crama Basilescu şi vă recomand, celor care încă nu l-au încercat, să îl bea ca să nu regrete mai târziu.
Pentru vinul ăsta ar merita să facă cineva un film. L-am gustat prima dată în decembrie 2009, când tânărul Gabriel Lăcureanu încă lucra la el. Este un cupaj de Feteasca Neagră, Cabernet Sauvignon şi Merlot inimitabil. Trebuie să vă spun că vinurile roşii din 2008 din Dealu Mare au rămas ca şi referinţă pentru mine. Am avut şansa să îl beau atunci, când încă nu se rotunjise deplin şi nu era îmbuteliat pentru vânzare. Nu avea nume, i se spunea „Perfectio”. Este aproape de perfecţiune Cabernet-ul care dă vinului corpolenţă şi dulceaţă, simt catifelarea Merlot-ului pe cerul gurii şi mă îmbată cu gustul său sălbatic Feteasca Neagră. Îmi spune poveşti fiecare pahar din acest vin şi mă înnobilează cu notele de tabac fin, ciocolată, prune şi cireşe coapte.
Sunt un alt om după un pahar de Golem roşu 2008 şi merit încă un pahar din minunata licoare. Aş vrea filmul meu de Golem de la Basilescu pentru că nu mi se va tăia filmul. Iată că am găsit un film pe care să îl beau cu pasiunea unei coafeze.
Până la următoarea provocare, să fiţi iubiţi şi să nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe.
Surse foto: Arhivă personală Delia Banga şi thepopculturebinge.blogspot.ro
