Dacǎ tot avem două în Cluj, hai să le abordăm şi pe dânsele, mall-urile, oraşele din oraş. Locuri bine gândite pentru a-ţi mânca ore din viaţă şi pentru a te stoarce de bancnote, centrele comerciale satisfac o multitudine de nevoi închipuite, indiferent de anul notat în certificatul de naştere al clientului.
Aici poţi consuma garantat o dupǎ masă friguroasă sau ploioasă, mai ales dacă ai copii. De la o aprovizionare în super market, la belitul ochilor printre cârpe overpriced, săpat după cadouri, zăcut la cafele, mâncărică cu glutamat, cinema, locuri de joacă pentru juniori şi uneori spectacole, mall-ul e acolo, gata să se hrănească cu tine.
E greu de crezut că astfel de locuri sunt încă folosite drept podium de defilare şi epatare. Cam cât de comod poate fi un toc cui de prea mulţi centimetri şi nişte degete încălecate şi înghesuite într-un decupaj, peep toe pentru fashioniste? Chiar e perechea potrivită de încălţări pentru a bate magazinele sau pentru a merge la un film? Seriously? Dacă scopul e acela de a fi atractive, apăi aflaţi că nu e nimic sexy într-un mers chinuit şi sacadat. Iată o provocare: când vă bufniţi de următoarea piţi, folosiţi-vă imaginaţia şi vedeţi cum ar arăta în tenişi, ne-mulată, demachiată şi cu părul prins într-o coadă simplă. Pam pam, reality strikes!
Weekend-ul e rezervat aglomeraţiei, lumea având mai mult timp de ucis atunci, iar duminica e ziua de pelerinaj a celor dimprejur spre the big city. Se ia masa în familie, moment de desfătare cu pizze şi Mc-uri, iar în food court nu mai e loc nici măcar de-o scobitoare, poate doar de o Cola.
Odată cu apariţia primului multiplex în urbe, am fost cadorisiţi cu privilegiul de a alege din mai multe filme ce rulează la fel de fel de ore. Astfel, oricare ar fi momentul în care aterizezi la cinema, o peliculă va începe de îndată. Dar bineînteles, când sunt atâtea variante intervine şi lipsa de apreciere. Dacă mai demult mergeam la film ca la ceva mare eveniment şi toţi eram ochi şi urechi, acum e considerat de bun simţ să te trezeşti comentând în mijlocul acţiunii, de cele mai multe ori total neinspirat şi deloc amuzant. Prietenii „bufonului” sunt singurii care găsesc distractivă replica, aşa că mai trebuie suportate şi râsetele lor prelungite. Desigur, se răspunde la toate apelurile telefonice, lăsate pe loud, că deh, pe cine deranjezi. Şi nu numai că se răspunde, dar se poartă şi discuţii lungi, cu volumul crescut, pentru a fi auzit de partenerul de convorbire. Dacă te pune necuratul să îi faci observaţie specimenului gălăgios, pfuai, l-ai enervat. Tu pe el, culmea! Câţiva iau totuşi în considerare observaţia şi-şi reduc patosul, dar cei mai mulţi fie îţi trag o replică agresivă, fie se asigură că vor înteţi comentariile şi râsetele, să-ţi arate cine e cocoşul cinemaului. Bravo mă, aşteptăm să mai creşteţi, să vedem şi noi un film într-o ambianţă decentă… sau până atunci vă apar deja urmaşii?
Surse foto: very-funny.net, blastr.com
