Duminica e cu dor de ducă! Fugim din Clujul pustiu pentru doza perfectă de incursiune în istorie, pentru râsete şi bună dispoziţie la Sighişoara. Orice „road trip” în compania minunilor mele începe cu „prostioare” pentru drum (schokobons, chipsuri, Pepsi light obligatoriu şi orice ne mai face cu ochiul). R începe să ne povestească de pensiune şi nerăbdarea de a-l cunoaşte pe faimosul Teo.
În uşa masivă de lemn, domnul şi doamna Teo ne întâmpină cu cel mai suav zâmbet. În fundal, curtea plină ochi de flori colorate. Gazdele ne aşteaptă cu cele mai gustoase sucuri şi siropuri naturale pe terasa curţii interioare. Câtă linişte, câtă istorie se ascunde în „celulele” fiecărui obiect a cărui poveste ne-o spune cu patos domnul Teo.
După masa copioasă, de genul nu te mai poţi ridica de la masă din cauza celor 15 feluri de mâncare delicioasă, R ne târăşte prin cetate. Pasiunea oamenilor pentru cetate este impresionantă. La întoarcere suntem poftite în faimoasa Pivniţă a lui Teo. Răcoarea şi umezeala ne trezesc la viaţă, iar atmosfera antică şi ospitalieră ne ia în primire . Pivniţa datează de la al doilea incediu al cetăţii din anul 1500; cel mai vechi butoi cu pălincă din anul 1986; cel mai vechi butoi cu vin din anul 1940. Toate produsele faimoasei pivniţe sunt marcă înregistrată şi le găsiţi exclusiv în Pivniţa lui Teo.
