Sunt femeie. Iar în ecuaţia Laura + maşina la plus n km rulaţi în oraş, mărturisesc… sunt cam blondă. Automobilul trebuie aşadar să mă reprezinte. Micuţă, drăguţă, simpatică şi mai ales adorabilă/adorată (nu, nu mi-au murit laudătorii:))), cu suficiente butonaşe încât să-mi satisfacă dorinţele: muzică, navigaţie, cruise control, ştergătoare. Nu prea multe detalii tehnice că ne pierdem…
Maşina trebuie să comunice. Să-mi spună ce şi unde o doare. Mai exact, dacă trebuie să alimentez, dacă am pană sau dacă trebuie să o duc în vizită la reprezentanţă. ATÂT. Noul model A3 de la Audi m-a cucerit în primul rând cu atenţia pentru detalii, cu finisajele impecabile.
Întregul bord are un adorabil aer retro-chic (atât de la modă în 2013), dar util în acelaşi timp. Gurile de ventilaţie jucăuşe, eleganţa luminilor de pe bord şi a sistemului audio (care poate fi chiar şi Bang & Olufsen la cerere) fac deliciul şoferului.
Imaginaţi-vi-l pe Leonard Cohen şoptind melodios ale sale versuri în agitaţia din miezul zilei la Cluj… Pentru mine, a însemnat încă o „tură” de centru în căutarea unui loc de parcare, deşi trecusem pe lângă vreo 5. Nu îmi venea să cobor din noul A3.
Din când în când, muzica se opreşte pentru a vorbi la telefon, însă pe speakerul maşinii (dragelor, de câte ori aţi fost oprite de poliţie cu telefonul în mână?!). Chiar şi pentru atehnica de mine, conectarea e un fleac, mai bine zis inexistentă.
Telefonul comunica în secret cu maşina de fiecare dată când vă urcaţi la volan şi se conectează automat! Beat this if you can!
Senzorii de parcare sunt de fiecare dată la datorie, iar designul exterior va atrage cu siguranţă doar acele priviri care trebuie. Nimic în plus, nimic în minus.
Dragul meu A3, promit să muncesc mai mult, să cheltui mai puţin pe pantofi şi să te iau acasă în curând.
Foto: Andrei Neamţu
