[versus]
[stanga]
MisoGin Soup
[/stanga]
[dreapta]
MissAndra
Am fost lăsată singură aici, în coloana mea de dreapta. MisoGin Soup a plecat, fără să-mi spună o vorbă bună, caldă sau oficială. Am ales să o iau drept o victorie şi nu o părăsire tristă. Cine m-ar părăsi PE MINE? (wink, wink)
Dar nu înţeleg. Nu înţeleg de ce unele relaţii se finalizează într-un mister. Până la urmă, de ce după o vreme petrecută împreună cu o persoană cu care am împărţit aer, pat, brioşe, certuri, bani şi prieteni spune dintr-o dată: „bleahks, io plec!”? Înţeleg că moare pasiunea, că pasiunea moare oricum după o perioadă, indiferent dacă vorbim de un om sau un obiect. Ne săturăm de acelaşi gel de duş, acelaşi calculator, acelaşi job, aceeaşi casă… Dar de ce ne descotorosim parcă mai uşor de oameni decât de obiecte?
De-aia, pentru că în timp, într-o relaţie, începem să ne comportăm ca şi nişte obiecte. Ne „pornim” dimineaţa, funcţionăm câteva ore pe program automat, sărutăm şi facem dragoste mecanic şi apoi ne plictisim cumplit şi vrem o schimbare radicală: partenerul. Noi butoane, noi programe, noi emoţii, nou tot. Creierul e fericit, inima e aritmică, sufletul pluteşte. Dar pentru cât timp?
Partea bună e că nu contează! Prin despărţiri vom trece, prin dezamăgiri trecem cu siguranţă, cu fericirea e mai nesigur… Exersaţi, exersaţi şi iar exersaţi. Asta voi face şi eu acum: îi spun „mersi, la fel!” MisoGinului şi strig: NEXT!
XO XO
P.S. Apropo, cu cine credeţi că m-aş potrivi în duelat de acum înainte? Vreau nume! Avem nişte peţitoare pe aici?
[/dreapta]
[/versus]
Sursă foto: wonderful-things.co.uk
