“Datorez și dedic EBS-ului întreaga mea carieră profesională”, spune Maria Metz care în urmă cu mai bine de 15 ani a trecut pentru prima dată pragul companiei.
În decursul anilor, Maria a preluat diverse roluri în cadrul EBS Romania, de la QA Consultat la Team Leader, de la Sales&Marketing Executive la Department Director și mai apoi COO.
Acest parcurs a ajutat-o să se familiarizeze timpuriu nu doar cu cele mai importante departamente ale companiei și interdependețele acestora, ci mai ales cu serviciile prestate de EBS România și piețele pe care le deservește. Crescând practic împreună, Maria a avut șansa pionieratului în câteva etape importante din evoluția EBS, astfel că: a condus prima echipă de suport, a înființat prima filială la Sibiu, a conceput primele structuri de Delivery și Workforce Management, a promovat primele echipe manageriale dedicate acestora.
Nu în ultimul rând s-a clasat pe primul loc în competiția internă pentru explicitarea logoului EBS România cu descrierea “Expectations Beyond Software”, utilizată și în prezent.
În calitate de membru al Board-ului executiv, Maria Metz ocupă în prezent funcția de Senior Vice President, Head of Delivery&Workforce Management, EBS Romania, an NTT Data Company. Sursele sale principale de energie sunt fetița sa, sportul și scrisul.
Premiul de excelență al propriei tale activități sau cariere profesionale se va proclama automat atunci când pentru compania ta ai devenit un real asset, însă unul cu un grad de indispensabilitate scăzut. Acest detaliu major denotă respectul tău față de aceasta și față de tine însăți, grija și aprecierea ta față de munca întregii echipe înseamnă mândria de a lăsa ceva în urmă.”
Vă număraţi printre speakerii conferinţei The Woman. Ce aşteptări aveţi de la această conferinţă?
Mă aștept să învăț ceva din experiența celorlalți participanți și să dau mai departe din cea proprie, ca și rezultat al unor dialoguri cât mai efervescente și plăcute auzului.
Aţi precizat că întreaga carieră profesională v-o dedicaţi EBS-ului. Cum au fost începuturile dumneavoastră în această companie?
Cu conexiune dial-up, fără Google și un „rebrand” personal anticipat.
Eram în anul 3 de facultate la Științe Economice și gata de orice ca să nu fiu nevoită să mă întorc la Sibiu după finalizarea studiilor. Prin urmare am decis să dau admitere la a doua facultate încă din timp. Pe vremea aceea a avea un job în timpul facultății nu era neapărat ceva de la sine înțeles și în IT cu atâta mai puțin. Pe holul facultății era lipită o foaie A4 Landscape pe care scria „Angajăm consultant economic. Telefon: 0264 406 460”. Am format ”the magic number”, am discutat scurt în limba germană cu Diana (actualmente SVP la EBS), l-am întâlnit apoi pe șeful de personal de la vremea aceea și gata. Acestuia din urmă îi datorez și în ziua de astăzi un miel pentru că m-a prezentat echipei cu al doilea nume din buletin, respectiv Maria și oricât m-am străduit uletrior să rectific, n-am mai reușit. A fost începutul unei noi identități, al unei noi vieți.
Cum s-a dezvoltat compania în ultimii 15 ani? Aţi prevăzut la început transformarea companiei într-un concern atât de mare?
Traiectoria generală a fost mereu una ascendentă, respectiv exponențială și totdeauna sănătoasă. Foarte bine alternate și gestionate perioadele de creștere cu cele de stabilizare și pregătire pentru boom-ul următor.
Eu personal sigur nu am prevăzut nimic. Proprietarul firmei și CEO-ul companiei a avut cu siguranță gânduri în direcția aceasta.
Nu știam ce înseamnă testare de soft economic, darmite să mai și prevăd ceva. Învățam la facultate pe dinafară cum se scriu facturi de mână și cum arăta un ordin de deplasare. Scriam balanțe de mână. Ce software? Ce testare?
Nu existau denumiri precum „nearshore”, care ni se par extrem de banale pentru ziua de azi. Ne număram printre pionierii industriei IT din Cluj. O singură firmă de genul acesta mai exista atunci pe piață.
Cum era acum 10-15 să fii femeie într-o companie de IT?
Pentru mine, acum 10 ani a început cariera în management, odată cu primul meu proiect „green” numit filiala de la Sibiu. Nu îmi amintesc să fi avut vreo problemă cu faptul că sunt femeie. Probabil pentru că pe de o parte EBS-ul mi-a oferit un mediu propice prin prisma faptului că femeile au fost mereu promovate, nu s-a întâmplat doar când a devenit la modă. Pe de altă parte domeniul IT-ului în general și EBS-ul în special înseamnă oameni. A gestiona treburile cu “soft-ețe” poate fi uneori la fel de important cu a avea foarte bune skilluri tehnice.
Care sunt provocările cu care vă confruntaţi în domeniul în care activaţi?
Cea mai mare provocare rămâne aceiași: să reușim să livrăm volum tot mai mare de resurse, într-un ritm tot mai alert și la un nivel de calitate tot mai ridicat. La nivelul la care am ajuns a ne păstra flexibilitatea și viteza cu care ne-am obișnuit colegii și clienții atâția ani, a ajuns la rang de știință care are în spate un proces de improvment continuu desfășurat la nivel de procese.
Care consideraţi că sunt atuurile pe care trebuie să le aibă o femeie antreprenor?
Hard-minded and soft-hearted. În IT cel puțin. Viziunea, perseverența, empatia, curiozitatea, curajul, răbdarea sunt de la sine înțeles. Și în funcție de cât de departe țintești, trebuie să ai și ceva nebunie. Dacă la toate astea vine și puțin simț al urmorului, o ironie fină, e perfect. Dar să știți că același lucru l-aș spune și bărbaților.
Ce sfaturi ați da femeilor care vor să înceapă o afacere?
Nu am demonstrat încă nimic ca și antreprenor. Reveniți cu întrebarea peste câțiva ani…
Îmi amintesc însă că m-am trezit într-o dimineață cumva speriată. Visasem tot felul de chestii de pe la birou. Se întamplă destul de des ca în meetinguri cu clienții sau cu colegii din grup să fiu singura femeie. Sau dacă cumva mai există vreuna, sigur e tot de la EBS. Primul meu gând a fost „Doamne, nu vreau să devin barbat!”.
Cred că la asta aș avea grijă mare.
Cum arată o zi din viaţa Mariei Metz?
Încerc să mă trezesc cât de devreme, 5.00 –5:30. Primele ore ale dimineții sunt pentru mine foarte importante. Mă pregătesc pentru întreaga zi. Îmi displace total să mă grăbesc și să mă arunc direct în agitația zilei.
La 7:00 sunt fie la sală, fie la birou. Până după-amiaza când o iau pe Danielle de la grădiniță am agenda plină de meetinguri, vizite și teleconferințe. În perioada aceasta din zi vorbesc exagerat de mult. Apoi începe joaca ( scriu și mail-uri mai pe ascuns), citit și pe la 10.00 – 11:00 somn. Așa arată majoritatea zilelor.
Cum găsiți echilibrul între business și familie?
Am încetat să-l mai caut sau să mai fac un obiectiv din asta în momentul în care am realizat ca nu voi putea vreodată implementa un tipar. Pur și simplu sunt perioade în care esti mai focusat pe business, perioade când focusul maxim este pe viața privată și perioade în care le poți gestiona în echilibru. Alternanța acestora și recurența cu care faci focus într-o parte sau alta, o dictează tocmai evenimentele din cele două planuri, unele previzibile, altele mai puțin sau deloc. E foarte important sa înțelegem asta. Altfel riscul de a ne pune sub o presiune inutilă e foarte mare și sansele de a se instala o stare de nemulțumire generală sunt maxime.
Cum vă petreceţi timpul liber?
Râzând cât mai mult. Cel mai mult pe seama mea și de șiroaiele de reflexii ale fetiței mele care e un izvor nesecat de comic de situație, Chief of work & fun de-a dreptul. Mi-a spus foarte serioasă zilele trecute că am putea merge la „Business Land, to see Mikey Mouse working”.
Călătoresc destul de des. Scriu… mail-uri.
Era cât pe ce să pomenesc sportul și cititul. Dar nu sunt sigură că acesta mai e capitolul potrivit. De la un anumit punct, nu mai sunt opționale.
Care sunt destinaţiile dumneavoastră preferate?
Nu m-am hotărât încă. Când văd Marea de Azur mi se pare că într-o viață anterioară am trăit pe ceva mal. Când mă pun pe schiuri am senzația că nu există ceva mai frumos și înălțător decât muntele. Cand merg în state m-aș înscrie la NYU și aș rămâne acolo pentru totdeauna, când aterizez pe undeva unde se vorbește germană am un sentiment de confort și de acasă, dacă îmi arăți niște poze cu Costiera Amalfitana mi se face pielea de găină iar mâncarea asiatică n-aș da-o pe nimic.
Așa, de final, ce sfat a-ți da unui tânăr la început de carieră?
A alege căi mai puțin bătătorite, a-ți provoca la nesfârșit intuiția, a porni în explorări la braț cu personaje „mânate” de aceleași idealuri, a avea un model, un mentor „to look up to” și nu în ultimul rând puterea de a transforma în ceva bun inerentele experiențe negative sunt temelia lucrului bine făcut.
