Să facem din urbea noastră un loc de neuiat, astfel încât cei care vin să simtă bucuria de a rămâne, iar cei care aleg, totuşi, să plece să ducă amintirea oraşului peste tot, ca şi cum ar lua cu ei ceva de mare preţ… A fost doar unul dintre acele crezuri care a impulsionat Asociaţia Femeilor Clujene, din prima jumătate a veacului al XIX-lea, de a lua atitudine în faţa autorităţilor locale vis-à-vis de unele imperative notabile ce îşi aşteptau demult soluţionarea. Atunci, în prima parte a Epocii Romantice, Clujul era un oraş cu un potenţial remarcabil şi o efervescenţă deosebită. Dezvoltarea economică a locului, demolarea zidurilor şi a vechilor bastioane, înfiinţarea primelor instituţii de credit, sporul de populaţie înregistrat, elanul industriei şi al meşteşugurilor, la fel ca şi deschiderea unor noi centre de învăţământ a făcut din acest oraş un veritabil reper pe harta istorică a provinciei.
Într-o astfel de ambianţă, în care a predominat elanul economic, industrial şi academic, Asociaţia Femeilor Clujene a fost o veritabilă voce a comunităţii, reuşind, atunci, să scrie pagini frumoase din istoria acestui oraş. Formată din persoane cu statut social foarte bun sau mediu, mai sus pomenita organizaţie s-a distins ca o punte solidă de legătură între autorităţile locale şi colectivitate, aducând, prin diverse iniţiative, o contribuţie importantă la transformarea în bine a oraşului de pe Someş. Dintre toate aceste demersuri întreprinse, cea mai cunoscută luare de atitudine din partea Asociaţiei Femeilor Clujene din secolul al XIX-lea a vizat formarea şi întreţinerea unui Parc al Oraşului.
Chiar dacă Primăria Clujului de atunci a considerat, iniţial, ca fiind un pic bizară insistenţa şi determinarea cu care Rozália Csáky, soţia baronului Jósika János, preşedinta Asociaţiei Femeilor Clujene, a susţinut ideea unui loc comun de promenadă, într-un final, aceasta din urmă a avut câştig de cauză. Pe data de 1 februarie 1826, în urma contractului încheiat între Primăria Clujului şi Asociaţiei Femeilor Clujene, s-a decis acordarea unui teren care să fie destinat constituirii parcului respectiv în schimbul unei chirii de 10 frt. anual. Investiţia a fost una de succes. Nu după multă vreme, locul în sine a devenit un veritabil „Giuvaer al Oraşului”, transformându-se într-un pol de atracţie pentru clujeni. Această vocaţie a sa pare să ducă legenda mai departe.
După un secol şi mai bine, în acelaşi loc, la începutul lunii Mai din anul curent, în clădirea Casinoului proiectată de faimosul arhitect al Epocii Romantice, Pákei Lajos, suntem invitaţi la o dezbatere publică de anvergură cu principalii actori şi asociaţii dedicate comunităţii tinere a oraşului. Iniţiativa întâlnirii aparţine Asociaţiei Femeilor de Afaceri din Cluj, fiind vorba despre un demers care a fost lansat încă din anul 2012.
După cum mărturisea şi Preşedinta Asociaţiei Femeilor de Afaceri, D-na Mihaela Rus: Proiectul Clujul are Atitudine a fost foarte bine primit de comunitatea locală. În acest an, când Clujul este Capitala Europeană a Tineretului, dorim să convingem tinerii să se implice în viaţa culturală a oraşului şi să-şi spună părerea, iar aceasta să fie ascultată. Credem că, printr-un dialog real generat de societatea civilă, oferta culturală a Clujului poate fi adaptată mai bine nevoilor tinerilor (…) Printr-un vot pe situl www.clujulareatitudine.ro tinerii vor putea să evalueze activităţi şi spaţii culturale de la festivaluri la biblioteci şi muzee. Până la urmă de ce contează acest vot? De ce este important să ai atitudine? Acum 189 de ani, Doamnele Clujului au decis să facă la fel nu doar în beneficiul unui loc de promenadă elegant, de care noi ne bucurăm şi azi, cât mai ales pentru a demonstra că părerile celor ce îşi iubesc cu adevărat oraşul contează întotdeauna. Mai mult. Opiniile unite ale acelora care simt şi gândesc la fel dobândesc multă forţă, iar cu ajutorul ei, dacă se vrea cu adevărat, lucrurile se schimbă mereu în bine.
Ca şi în vremurile de odinioară, trăim într-un oraş cu un potenţial remarcabil şi o efervescenţă deosebită, devenind astfel un reper nu doar pe harta provinciei, cât şi pe cea a întregii ţări. Dacă acum două secole clujenii au dărâmat bastioane şi ziduri, construind un oraş deschis, cred că şi noi, acum, beneficiem de o şansă aparte. Dărâmând ziduri şi bastioane care îngreunează comunicarea dintre noi, exprimând liber ceea ce ne place sau nu, facem din urbea noastră un loc frumos, astfel încât cei care vin să simtă bucuria de a rămâne, iar dacă pleacă să ducă amintirea oraşului peste tot, ca şi cum ar lua cu ei ceva de mare preţ… Pentru aceasta Clujul trebuie să aibă mereu… Atitudine!
Surse foto: romania-redescoperita.ro, psaico.info, helytortenet.com
