I s-a spus Regina Sufletului Românesc şi a fost, cu siguranţă, cel mai elegant şi, totodată, cel mai carismatic ambasador al cauzei româneşti în faţa reprezentanţilor marilor puteri continentale, în perioada de după prima conflagraţie mondială. Pentru oricine o citeşte, meditează la cuvintele sale calde şi încearcă să îi simtă, dincolo de vorbe, pasiunea ei faţă de geniul şi frumuseţea lăuntrică a unei naţiuni, care a încoronat-o ca şi suverană în acea zi de neuitat din 28 septembrie 1914, Regina Maria este mai mult decât un simbol. Atunci când, în încercările dure ale vieţii, simţi nevoia să-ţi reaprinzi speranţa, delectându-ţi sufletul în compania unei imagini dragi care să exprime elan interior şi cordialitate, Missy este, cu siguranţă, o opţiune inspirată. Poate şi pentru aceea că a fost, cândva, un Om de milioane.
Într-o zi descoperii că pot să scriu, să zugrăvesc un peisaj, un sat, un apus de soare, un drum prăfuit şi că puteam uşor trezi viziunea oricărui loc precum şi a oamenilor obişnuiţi şi a oricărui lucru pitoresc şi ademenitor. Simţeam atmosfera, durerea, precum şi tot ce se ascunde sub aparenţa văzută de ochii noştri. Toate le simţeam şi pe când scriam îmi dădeam seama că acest dar îmi venise treptat-treptat din pricina iubirii mele tot mai mari pentru ţara mea adoptivă… mărturisea, cu sinceritate, Regina Sufletului Românesc în Story of my Life, care a fost tradusă în mai multe limbi, făcând înconjurul continentului. Lucrarea ei de căpătâi, elaborată pe parcursul a diverse experienţe trăite în locurile pe unde a umblat, este o invitaţie rafinată la cunoaştere, autocunoaştere şi delectare cu ochii sufletului a frumuseţilor pe care Viaţa înseşi ţi le scoate în cale. Cum să faci aceasta?
Experienţa clujeană a Reginei, care a trăit încoronarea Marii Uniri, este un ghid minunat în acest sens. Missy a păşit în oraşul de pe Someş în zilele de 27 mai, respectiv 2 august 1919. Însemnările ei sunt generoase în acest sens, mai ales pentru cel care ştie să îi simtă emoţia concentrată, în mod subtil şi rafinat, dincolo de cuvinte. Primirea entuziastă care i se oferă de către locuitorii urbei o determină să îşi deschidă sufletul şi mai mult pentru a înţelege bine cum este spiritul locului şi în ce anume îi constă farmecul. Pe atunci, Clujul era metropola din inima Transilvaniei care îşi revenea după ororile primului război mondial. Cu toate că problemele sale grave pricinuite de acesta erau departe de a se fi rezolvat, urbea în sine reuşise să îşi păstreze ospitalitatea sa inconfundabilă. Obişnuită să vibreze în faţa căldurii sufleteşti pe care ştia să i-o ofere ţăranul român în simplitatea-i copleşitoare, Regina Maria descoperă, dintr-o dată, un oraş mare, printre cele mai mari din Transilvania. Populaţia sa era una mixtă din punct de vedere etnic şi confesional, având o situaţie materială mult mai bună decât cea a oamenilor simpli pe care i-a întâlnit în zonele rurale ale provinciei.
Ea venise aici pentru un turneu triumfal organizat, după încheierea războiului, în perioada mai-octombrie 1919. Odată ajunsă în Cluj, începe să privească cu multă atenţie clădirile, casele, este primită cu entuziasm în Piaţa Matei Corvin unde admiră statuia renumitului rege maghiar. Trece apoi în revistă garda de onoare, vizitează trupele de soldaţi, laolaltă cu efectivele de cavalerie şi artilerie, nu omite nici spitalele, încercând să vadă situaţia răniţilor cu intenţia de a le oferi cărţi, ţigări şi cărţi poştale. Dincolo de toate însă, ea alege să intre în contact cu oamenii cât mai mult, încercând să-i cunoască şi să-i simtă aşa cum erau ei cu adevărat. Demersul său reuşeşte în bună măsură. Populaţia compozită a Clujului îi dă ocazia să cunoască diverse tipologii de spirite care o încântă sau, din contră, o pun serios pe gânduri: oameni simpli, intelectuali, clerici, burghezi, militari cu grade superioare, erudiţi. Vorbind cu ei, nu doar că simte atmosfera, ea pătrunde şi tot ceea ce se ascunde sub aparenţa văzută de ochii săi.
Fiecare om este blestemat sau binecuvântat cu propriul său caracter şi, chiar dacă ne displac anumite trăsături, acest fapt nu le schimbă. În privinţa oamenilor, deseori simt că sunt călare pe un cal nărăvaş şi doar tactul şi instinctul evită eşecul. Trebuie să acţionezi cu inteligenţă asupra oamenilor în aşa fel încât slăbiciunea lor să se transforme în ceva bun… sunt concluziile sale după întâlnirea cu oamenii locului. Oraşul o copleşeşte în bună măsură, făcând-o să înţeleagă ce diferenţă mare exista încă între mediul rural şi cel urban. Cu toate acestea, Ea apreciază mult ceea ce vede, mai ales că era vorba despre o părticică frumoasă din ţara sa adoptivă pe care o iubea din ce în ce mai mult. Experienţa clujeană a Reginei Maria fusese încă o minunată confirmare în acest sens. Poate chiar mai mult decât atât.
Era vorba de acea certitudine pe care orice membru al Casei Regale a simţit-o întotdeauna în momentul în care s-a apropiat de hotarele oraşului: Clujul înseamnă, înainte de toate, privilegiul bucuriei de a şti că, odată venit aici, te vei simţi Acasă, mereu Acasă…
Surse foto: catchy.ro, Biblioteca Academiei Române, Cluj-Napoca
