Pornind de la ceea ce înseamnă cuvântul top, vârf sau cel mai înalt punct pe care poți să îl atingi, m-am gândit de când începe el să rezoneze în mintea noastră și care este momentul în care începem să conștientizăm ce înseamnă a fi în top.
Îmi place mult să-mi pun întrebări și la fel de mult îmi place să pun întrebări. Ce înseamnă cuvântul top pentru mine? Am început să îl aud prima data când eram în școala primară și se făceau clasamentele la sfârșit de an școlar. În acel moment s-a dezvoltat, atât în mine, cât și în colegii mei, spiritul de competiție, pe care l-am înțeles cu greu abia în ultimii ani.
Competiția creată începând din clasele primare, continuată în gimnaziu, si, mai târziu, în liceu este o competiție care se bazează foarte mult pe compararea și competiția cu ceilalți. Am început să înțeleg, în ultimii ani, cât de reușit era acest concept și cât de puțin poate să motiveze dezvoltarea unor persoane care, în mod fals, intră în competiție cu ceilalți, înainte de a învață să fie proprii lor competitori.
Sistemele de învățământ care creează elite sau topuri ale performanței în diverse domenii au la bază, în primul rând, dezvoltarea unor abilități personale, de motivație, inovație și curiozitate. Acestea stau la baza competiției cu tine însuți: să vrei mai mult de la tine și să poți să atingi topul propriei tale performanțe. În întrebările pe care le primim de multe ori de la părinții noștri, când ne întoarcem de la școală, nu rezonăm întotdeauna ca ființe, pentru că mereu este vorba despre altcineva, colegul sau colega mea de clasa. Ne dorim, în mod natural, să participăm la competiții, deoarece la acele competiții participăm noi și ne demonstrăm propria noastră forță.
Școlile din lumea largă sunt clasificate pe baza unor topuri, care arată performanța școlii, bazată pe rezultatele elevilor. Acestea sunt cele mai comune topuri. Dar există topuri pe școli în care se încurajează și se măsoară creativitatea, inovația, spiritul de inițiativă, aceste școli sunt cele care pun o amprentă permanentă pe elevii care le trec pragul.
Plecând de la experiența întâlnită în România, consider că este necesar un top al școlilor inovative sau creative, un top al profesorilor care modelează destine, nu numai informând, dar și formând elevii, realizând un top al performanței bazat pe valori și credință împreună cu academicul.
Topurile pot fi multe si diverse, dar în urma lor rămâne omul care a urcat în vârf și care are obligația morală față de cei din jurul lui să dea mai departe experiența lui, care l-a ajutat să ajungă acolo, și să-i inspire pe alții să-i calce pe urme.
Aștept cu nerăbdare un top în care valoarea umană să fie cea care măsoară performanța.
Reflecția mea pentru această săptămână este: câți dintre noi performăm și ajungem în topul propriei noastre vieți?
Sursă foto: etlivsomordblind.dk
