Munca mea constă din a face clasamente pentru clienții mei: clasamentul produselor care aduc cei mai mulți bani, clasamanentul clienților cei mai valoroși, clasamentul cheltuielilor cele mai mari, al posibilităților de reducere cele mai la îndemână și al celor care sunt cele mai eficiente (niciodată aceleași). De asemenea, le fac clasamentul celor mai importante surse de pierdere (din păcate) și clasamentul celor mai eficiente metode de închidere a acestor surse de pierdere.
Clienții mei sunt puși, prin clasament, în postura de a face alegeri raționale: să renunțe la un produs pe care-l iubesc, să renunțe la un client care le este simpatic dar care le generează pierderi, să renunțe la un angajat care muncește foarte mult, dar nu aduce bani în firmă (pentru că firma răsplătește rezultatele angajaților nu doar munca lor, în cazul în care munca este inutilă).
La rândul meu, și eu îmi fac clasamente: clasamentele clienților pentru care-mi place să lucrez, clasamentele clienților buni plătitori (nu întotdeauna aceeași cu cei din primul clasament), clasamentul serviciilor de consultanță cel mai bine plătite și, evident, clasamentul lucrurilor care mă sâcâie zilnic.
În viața personală, însă, clasamentele mă agasează. Pentru că la finalul unui clasament sunt necesare alegerile, iar orice alegere înseamnă o renunțare. Din păcate, întotdeauna suntem puși în fața alegerilor și suntem nevoiți să trecem peste sentimente și să facem alegeri raționale.
