În ultimii ani am călătorit foarte mult. Trecând prin tot felul de experiențe am învățat că orice bagaj trebuie să conțină doar esențialul. Am aflat asta cărând după mine troller-ul de zeci de kilograme și admirând gentlemeni care urcau în avion doar cu o geantă de voiaj. Deși aveam haine de schimb pentru o lună și aproape orice situație, mă simțeam doar…împovărat.
Călătoriile presupun mobilitate și situații neprevăzute, indiferent de motivul lor. Am învățat că este esențial să ai capacitatea de a reacționa la asemenea situații și să nu te lași influențat de lucruri inutile, de bagaje.
Ce vreau de fapt să zic, este că în viața de zi cu zi e la fel. Ducem cu noi bagaje imense care ne îngreunează orice decizie sau nevoie de schimbare. Frica de pericole inexistente și prejudecățile moștenite îngreunează orice decizie și asumare de riscuri.
În primii ani de viață (și în cazuri extreme toată viața), încercăm să ne învățăm copiii ce și cum să facă, să nu greșească (Doamne ferește) cumva. Și cam tot ceea ce le spunem noi începe cu NU: nu alerga să nu te împiedici, nu e voie să mergem afară, nu mai plânge, nu vorbi urât și așa mai departe.
Principala modalitate de a învăța este experiența. Cu mici excepții, sfaturile sau ordinele primite de la părinți se constituie în frici și obligații în mintea adolescentului și apoi a adultului.
Și atunci, de ce implantăm în mintea copiilor tot felul de NU-uri? De ce ambițiile noastre trebuie să fie și ambițiile lor? Cum ar fi dacă ne-am limita la supravegherea bunei lor creșteri fără a-i împovăra cu bagaje inutile?
Eu am rămas uimit de capacitatea și intuiția copiilor de a face lucruri pe care nimeni nu le-a explicat vreodată. De a descoperi singuri pericole, realități și de a avea propriile ambiții.
Ce crezi că s-ar întâmpla dacă nu ne-am împovăra copiii cu tot felul de “informații” pe care oricum refuză să le asimileze?
Lasă-l să aleagă ce pune în bagajul pentru viață. Învață-l esențialul, transmite-i principii de bază care îl vor ajuta să ia decizii. Nu mai lua tu decizii pentru ei.
Rămâi la rolul tău de părinte, supraveghează evoluția și dezvoltarea și nu construi în locul lui un univers fals, bazat pe fricile, angoasele și frustrările acumulate de tine de-a lungul timpului.
Succesul este un profesor slab. Din greșeli învățăm mai bine, învățăm mai multe despre noi atunci când eșuăm. Nu te poți bucura cu adevărat de succes dacă nu cunoști eșecul.
Un copil fericit este un copil care face ceea ce îi place, ceea ce îl pasionează. un astfel de copil va ști să își asume riscuri și să ia decizii pentru că se vor baza pe propria lor experiență și nu pe visele sau eșecurile tale.
În bagajul pe care îl oferi tu copilului tău învață-l să fie perseverent, încurajându-i pasiunile. Învață-l să aibă curaj fiind alături de el atunci când își asumă un risc. Învață-l să aprecieze oferindu-i ceea ce are nevoie. Învață-l să fie om lăsându-l să trăiască printre oameni.
De aici încolo este treaba lui și dezvoltarea lui va fi frumoasă pentru că baza este sănătoasă iar bagajul lui de viață conține strictul necesar pentru a se descurca și nu un veritabil arsenal împotriva Apocalipsei.
Sursă foto: adntiti.blogspot.com, thetravelhack.com
