Roşia Montană: Romania Rising

Duminică, 1 septembrie, câteva mii de români şi nu numai, au ieşit în stradă protestând împotriva proiectului de la Roşia Montană. În mai bine de 20 de oraşe din ţară şi aproximativ 20 din lume, românii şi străinii solidari cu acestă cauză au protestat împotiva proiectului.

La Bucureşti, protestele au continuat şi luni şi marţi, iar oamenii par hotărâţi să nu cedeze. Aseară s-a ieşit din nou şi la Cluj-Napoca. La Bucureşti, protestele au durat din nou până târziu în noapte (video Casa Jurnalistului).

Despre pace, bunăstare, comunităţi şi proteste, inclusiv ale românilor, am mai discutat cu Kai Brand-Jacobsen în Revista Bulevard. Acesta este Directorul Departmentului of Operaţiunilor pentru Pace la PATRIR şi are o vastă experienţă în medierea proceselor de pace, reducerea şi prevenirea violenţelor, infrastructuri pentru pace, traininguri, recuperare şi reconciliere post-război.

De data aceasta, observându-l foarte activ în ceea ce priveşte aceste ultime manifestări şi situaţia de la Roşia Montană, am vrut să vedem care este poziţia acestuia şi ce sfaturi şi direcţii are pentru românii care ies în stradă în aceste zile.

Am observat că ești foarte axat pe acest subiect. Spune-mi, care este opinia ta cu privire la ceea ce se întâmplă în Roșia Montană?

Consider că în acest moment este vorba doar despre două lucruri: dorința comunității și a oamenilor de a fi demni și de a fi tratați cu respect; și o țară și un popor care se luptă pentru mediul înconjurător. Sincer să fiu – ceea ce se întâmplă în Roșia Montană și în toată România este de-a dreptul frumos. În București, Cluj, Timișoara, Iași, Baia Mare și alte orașe din țară, cetățenii români se implică și își susțin ideile în care cred, pentru România, pentru ei și pentru națiune. Românii se implică prin demonstrații, celebrări, concerte, workshop-uri, publicări de articole, discuții și comunicând unii cu alții. Parcă există o nouă energie, un nou spirit de implicare în România. Tot ce simți în jurul tău este un sentiment de angajament, de solidaritate și mai presus de toate, un sentiment de speranță și încredere. Și cel mai important, românii nu sunt singuri. S-au organizat demonstrații și evenimente atât în Europa, cât și peste hotarele Europei în semn de solidaritate și mulți oameni politici din Uniunea Europeană se arată îngrijorați și se opun proiectului RMGC.

Ce se întâmplă acum în Roșia Montană, în România, este în fond legat de dorința oamenilor din România de a avea o bună guvernare, lideri mai responsabili și, de asemenea, de a înlătura abuzurile de putere, corupția, proasta guvernare și promisiunile încălcate din ultimele decenii. Este și un semn de schimbare. Oamenii nu se mai plâng. Au trecut de mult peste această etapă de pesimism și cinism, iar acum se întreabă și cercetează ce pot să facă și cum se pot implica mai mult.

Este vorba despre toți românii – fiecare bunic, antreprenor, artist, student, muncitor, profesor, doctor, jurnalist și chiar fiecare politician… în fond, despre fiecare cetățean din această țară care se întreabă: în ce fel de țară vrem să trăim? Cum vrem sa fim tratați și cum trebuie să-i tratăm pe ceilalți? Ce vrem să aducă viitorul pentru România?

Un guvern mai bun, protecția mediului și dezvoltare economică nu apar pur și simplu, mai ales într-un context în care corupția este în floare și guvernul nu își face datoria. Dar pot apărea prin oamenii care se implică, își fac opinia auzită și încearcă să contureze viitorul României după dorințele lor. Asta se întâmplă acum în Roșia Montană și în toată România.

Tu ce părere ai despre acest proiect și ce crezi despre reacțiile oamenilor, în comparație cu cele a oamenilor politici?

Sunt sceptic în ceea ce privește proiectul acesta. Nu sunt împotriva mineritului. Oricine care utilizează calculatoare, telefoane sau alte produse ar fi ipocriți să spună că sunt împotriva mineritului. Dar în schimb, cred că: 1. Trebuie să schimbăm radical standardele la care se desfășoară mineritul; și 2. Atunci când se exploatează un teren, resursele extrase și fondurile obținute ar trebui în primul rând să avantajeze populația din jur și țara. În acest caz, reputația RMGC-ului și a companiei Gabriel Resources Ltd. în România ultimilor 10 ani a implicat multă ticăloșie, minciună și manipulare care încurajat o guvernare necorespunzătoare și multă corupție. Într-un fel, înțeleg că mulți oameni și multe familii își doresc acest proiect. Și asta este realitatea, multe familii vor acest proiect pentru că le promite locuri de muncă, oportunități și un trai mai bun. Consider că acest lucru este o provocare pe care trebuie să o abordăm sincer si realist. Este de asemenea, o provocare ce afectează multe locuri din România, în special zona rurală, deci nu doar Roșia Montană.

Este nevoie de un proiect viabil și robust pentru a îmbunătăți traiul oamenilor, infrastructura, numărul locurilor de muncă și oportunitățile pe plan social, economic, cultural din zonele rurale a României. Însă proiectul RMGC nu este acesta. Dacă o companie din România sau din străinătate cu o reputație bună în domeniu vrea să se angajeze să lucreze la cele mai înalte standarde la un proiect care să fie benefic populației din Roșia Montană și guvernului român, aceasta ar trebui sprijinit. Dar această companie nu a făcut acest lucru.

Dar, în schimb, nu cred că ar trebui să vorbim despre populație versus politicieni. Liderii politici sunt aleși de populație. Ei sunt sau, cel puțin, ar trebui să fie slujitorii țării, iar munca lor să inspire onoare și respect. Dar, din păcate, în ziua de azi, nu toți liderii politici sunt așa, deși unii chiar își fac datoria. Cred că în unele cazuri sunt neînțelegeri și datorită faptului că oamenii au opinii diferite, dar ambele legitime. Este greu să-ți dai seama cum este cel mai bine să te lupți cu provocările  pe care le aduce dezvoltarea economică, scăderea nivelului de sărăcie, crearea de locuri de muncă noi și protejarea mediului. Când există opinii diferite, dar amândouă legitime, avem nevoie de dialog, respect și lideri care să colaboreze. Realitatea zilei de azi este că prea mulți din clasa politică sunt de fapt corupți, necinstiți, profitori și incompetenți și nu iau măsuri care să ajute populația care i-a ales.

Dar politica nu înseamnă numai dreptul de vot. Politica include și viața în comunitate, țara, ce fel de societate dorim să avem și deciziile și acțiunile pe care le alegem pentru a crea această societate. Astăzi, politica reală se desfășoară în viața personală a românului, pe stradă, la piață unde aceste demonstrații se desfășoară.

Ai urmărit manifestările. Ce părere ai despre protestele românilor? Este abordarea lor potrivită?

Ceea ce am văzut sâmbătă înaintea demonstrației a fost foarte însuflețitor. Cred că dacă românii din țară și din străinătate ar vedea demonstrațiile, ar vorbi cu cei implicați, și-ar face timp să înțeleagă de ce ies oamenii în stradă – ar fi mândri. Ceea ce vedem noi acum este o modalitate creativă de a folosi mijloacele media de socializare pentru a mobiliza și a implica oameni. Oamenii de-a lungul țării discutând cu prietenii și colegii lor și implicându-i. Eforturi coordonate de a ieși în față și de a implica mass-media pentru a oferi reportaje adecvate, sincere, mai bune, alături de știri despre ceea ce se întâmplă. În unele zone vedem muzicieni implicându-se. Ai putut vedea duminică, în Cluj, familii întregi, bunici, oameni care-și plimbau câinii, mame însărcinate și părinți alături de copilașii lor. Aceasta a fost în mod sigur o modalitate foarte potrivită și totodată frumoasă de a protesta, întrucât reprezintă o abordare fundamentată pentru crearea unui spațiu integrant, plin de respect, din care pot face parte toți cetățenii. Împreună cu aceasta, se organizează workshop-uri, discuții și evenimente în multe orașe și localități din țară.

Dăruirea, devotamentul, curajul și integritatea celor care sunt implicați de mai bine de 10 ani în campania „Salvați Roșia Montană” din România constituie o sursă de inspirație pentru mulți oameni de-a lungul țării. Pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni se vor implica în zilele care urmează, cred că este important să ne facem timp pentru dialoguri – să ascultăm întrebările, grijile și opiniile oamenilor și să discutăm între noi, pentru a implica și mai mulți oameni. Dacă spunem că vrem o Românie mai bună, o Românie cu o bună guvernare, cu respect și demnitate – trebuie de asemenea să arătăm aceasta în felul în care ne implicăm.  De exemplu, cred că ar fi minunat să luăm legătura cu profesori de liceu și profesori universitari și să-i încurajăm să organizeze „dialoguri” și discuții în orele lor de curs, astfel încât elevii, studenții și noile generații de români să se gândească serios să abordeze aceste probleme. Ar mai fi bine, de asemenea, pentru mass-media națională, să organizeze discuții publice – în mod respectuos – atât cu cei care sprijină acest proiect, cât și cu cei care i se opun și să acorde timp discuțiilor în cunoștință de cauză, astfel încât cetățenii să-și poată forma propriile lor opinii.

Aș mai dori să-i încurajez în mod deosebit pe cei implicați în mișcare sau pe cei interesați de ceea ce se întâmplă în Roșia Montană să:

• fie creativi. Ceea ce se întâmplă acum în România este extraordinar și minunat. Aceasta este o țară uimitor de creativă. Haideți să folosim artele, muzica, teatrul și alte  modalități creative de exprimare pentru a ne face auziți și a inspira oameni.
• folosească Guvernul nostru. Indiferent de ceea ce credem despre guvernul și sistemul politic din România, ar trebui – trebuie – să existe pentru a ne servi nouă. Românii din toată țara ar trebui să se adreseze primăriilor și ar trebui să le scrie reprezentanților lor la București și membrilor lor din Parlamentul European pentru a-și declara opoziția.
• fie vizibili. Demonstrațiile constituie momente importante în care ne adunăm împreună și dăm dovadă de unitate democratică și implicare incredibilă. De asemenea, ar fi extraordinar dacă magazinele ar pune afișe în sprijinul Roșiei Montane, să punem postere și imagini în ferestrele noastre, în mașinile noastre. Haideți să încurajăm implicarea și celebrarea acestei mișcări incredibile din toată țara.

Am mai văzut, în alte demonstrații și mișcări democratice din jurul lumii, importanța organizării workshop-urilor și a programelor de tip training, care creează un spațiu propice pentru a aduce oamenii împreună, a crea legături, a inspira și a îmbunătăți abilitățile oamenilor în ceea ce privește organizarea și participarea democratică. Dacă spunem că vrem să fim tratați cu respect, ar trebui să-i tratăm pe alții cu respect, chiar dacă nu suntem de acord cu politicile sau abordările lor.

Nu pot decât să respect și să apreciez angajamentul și dăruirea pe care le vedem în toată țara – și să fac tot ceea ce pot pentru a mă implica și a sprijini această inițiativă, precum un om care consideră România „casă” și crede în frumusețea și potențialul acestei țări.

Știu că ai fost implicat în ceea ce se întâmplă cu revoltele cetățenilor din alte țări, precum Turcia sau Brazilia. Poți compara aceasta cu ceea ce aceste lucruri – care se petrec chiar acum – înseamnă pentru România?

Sunt un credincios fervent în importanța solidarității și a învățării din mișcările și greutățile oamenilor din toată lumea. Ceea ce am văzut în Turcia și Brazilia sunt expresii ale marilor provocări și contradicții cu care acele țări se confruntă și  prin care trec acum – la fel cum și Roșia Montană este o expresie a acestora aici în România. Unele din lucrurile pe care le putem învăța din aceste mișcări – din succesul lor și din provocările întâmpinate – includ:

–        să generăm speranță și inspirație și să ajutăm oamenii să se identifice cu ceea ce se întâmplă. Oamenii se implică atunci când simt că există ceva în care merită să se implice.

–        să-i unim pe oameni – nu să-i demonizăm. Una din provocările majore de azi din Turcia și Egipt o constituie polarizarea profundă și identificarea oricărei persoane care nu este de acord cu tine drept „inamic” sau „terorist”. Aceasta se întâmplă adesea în România și în jurul problemei din Roșia Montană, prin insultarea, demonizarea sau ridiculizarea celor care nu împărtășesc aceleași opinii. Cred că Roșia Montană și România merită și au nevoie de ceva mai bun.  Putem să luăm atitudine pentru ceea ce credem și în același timp să tratăm fiecare ființă umană cu demnitate și respect.

–        fundamental – este vorba despre găsirea soluțiilor reale pentru problemele/provocările reale. Demonstrațiile pot fi susținute ceva vreme. De la zile la săptămâni și chiar ani. Totuși, la sfârșitul fiecărei zile – există de asemenea provocări și contradicții reale și semnificative cu care țare se confruntă. Avem nevoie să găsim modalitatea de a mobiliza inteligența, capacitatea și angajamentul oamenilor din România pentru a le aborda. De mai bine de douăzeci de ani, politicienii demonstrează faptul că ei nu pot. Cel puțin nu pe cont propriu. De asemenea, nu este doar sarcina lor. Este sarcina noastră, a tuturor.

Precum în Brazilia, Turcia și multe alte țări, ceea ce se întâmplă acum în România este legat în mod fundamental de guvernare și de felul în care noi, ca societate, ca ființe umane, dorim să trăim – să fim tratați și să ne tratăm unii pe alții. Este legat de asemenea de mișcările globale pe care le-am văzut în jurul Occupy în decursul ultimilor doi ani. Acesta este un moment incredibil în întreaga lume. În fața crizei economice, în fața discrepanței crescânde între bogați și săraci, în fața degenerării războaielor și a violenței din partea câtorva țări, oamenii – oameni obișnuiți – spun că vor ceva mai bun. Ei resping pesimismul și mesajul că nu pot face nimic decât să se predea intereselor corporațiilor și elitelor abuzive și sărbătoresc capacitatea noastră uimitoare ca specie de a crea, de a inova, de a rezolva probleme. Putem în mod sigur să comparăm – chiar dacă în fiecare țară situația este diferită – și, mai mult decât atât, putem să învățăm unii de la alții și să ne sprijinim reciproc.

Ce crezi că ar trebui să facă românii care sunt împotriva proiectului Roşia Montană Gold Corporation?

Să se ridice! Să se implice. Să-şi facă vocile auzite, să aibă curajul să participe la demonstraţii. Şi mai mult decât atât, să-şi cheme vecinii, prietenii, colegii. Mai ales acea parte a societăţii care citeşte reviste precum Revista Bulevard, care călătoreşte în Grecia, prin Europa şi în toată lumea pe perioada vacanţelor, care au locuri de muncă relativ bune sau care cred în artă, creativitate, gastronomie, design… trebuie să fie alături de restul ţării. Este minunat să nutrești speranța într-un viitor mai bun și să citești întocmai despre aceasta în reviste.

Acesta este un moment când putem face mai mult şi ne putem aştepta la mai multe din partea noastră. Harvey Milk, o fiinţă umană minunată, combatant şi om politic din Statele Unite obişnuia să-şi înceapă fiecare discurs spunând: “Sunt aici ca să vă recrutez”. Ce se întâmplă acum, acest moment, nu face altceva decât să “recruteze” fiecare român, orice perioană care locuieşte în această ţară petru a sta în picioare, a se implica şi a-şi permite, pentru un moment sau chiar pentru o viaţă să spere şi să contribuie la facerea unui lucru bun.

În primul nostru interviu mi-ai spus că ţi-ar plăcea să vezi în România o mişcare a maselor serioasă, cu întreaga populaţie, care să lupte pentru ceea ce iubeşte. Mi-ar plăcea să cred că asta se întâmplă acum. Nu cu toţi oamenii, dar cu câteva mii. Ce părere ai?

Sunt de acord. Pe de o parte, exact asta se întâmplă acum. Această “mişcare”, acest fel în care oamenii se implică nu s-ar întâmpla într-un singur moment sau loc ori pentru o singură problemă. Ar avea locîn mii şi mii de momente în înteaga ţară. Are loc în şcoli, când profesorii fac ce e mai bun pentru a educa şi inspira. Se petrece de fiecare dată când un jurnalist scrie cu adevărat despre ce se întâmplă în ţară, când informează şi încurajează oamenii să participe. Se întâmplă când oamenii se adună la un loc, discută, îşi apără drepturile, creează, fac ceva mai bun.

În centrul mişcării pentru Roşia Montană stă nu doar faptul de a spune “NU” lucrurilor pe care oamenii le resping – guvernare proastă, corupţie, o companie abuzivă. Nu. În inima a ceea ce se întâmplă astăzi în Roşia Montană, în întreaga Românie este un extraordinar, minunat şi însuflețitor „DA”. Unul pentru speranţă. Pentru încredere în sine. Pentru solidaritate. Pentru respect reciproc. Pentru faptul că este posibil ca individul să constituie schimbarea în sine și pentru a face lucrurile în care credeţi şi pe care le iubiţi să devină adevărate. Acest lucru se întâmplă astăzi în România.

Notă: Alături de mii de oameni din ţară, Kai Brand-Jacobsen se ocupă de promovarea şi încurajarea oamenilor să participe la o zi de acţiune şi sărbătoare duminică, 8 septembrie. Vor fi organizate mai multe evenimente în toată România şi în lume, ca pe 1 septembrie.  Scopul este de a aduna de data aceasta mai mulţi de 100.000 de oameni pe străzile României într-o zi de sărbătorire a ţării şi de sprijin pentru Roşia Montană. Dacă te afli înt-un oraş sau sat unde un eveniment de acest fel are loc, participă! Dacă nu este nimic organizat în zona ta, poate reuşeşti să organizezi tu un astfel de eveniment.

Varianta în limba engleză a interviului/Read the english version

De asemenea, vă recomandăm să citiţi şi 21 de lucruri pe care le puteți face pentru România și Roșia Montană.

De urmărit: blogul lui Kai Brand-Jacobsen.

*

Kai Brand-Jacobsen a crescut în Canada, locuieşte în Cluj-Napoca şi lucrează în toată lumea. Îi place locul în care a decis să trăiască, se bucură de evenimentele culturale din oraş şi de fiecare om cu care ajunge să discute lucruri mai importante decât “cum e vremea”. Îi plac românii, dar îl şi intrigă atitudinea lor. Crede în schimbare, însă doar prin unirea forţelor şi-a creşterii nivelului de conştientizare şi implicare socială.