Am un sentiment de bucurie văzând cum Clujul creşte în importanţă pe zi ce trece, din moment ce şi-a permis să sărbătorească ziua Naţională a Republicii Franceze dând valoare de simbol şi semnal puternic în direcţia unor competitori din alte zone, prin prezenţa Excelenţei Sale Philippe Gustin, ambasadorul Franţei la Bucureşti.
(Nu-mi fac iluzii, cu siguranţă motive de politică de stat au generat această programare, la urma urmei devansul de o zi fiind în favoarea imaginii Burgului nostru cu aspiraţii europene.)
Program riguros, orarul respectat şi de invitaţi şi de amfitrioni, bufetul deschis punctual, vinuri franţuzeşti, chiar de la ei, un fromage tot de pe acolo – cât roata unui autobuz Saviem – îndura cu stoicism fărâmiţarea în bucăţi suficient de mari cât să nu mai trebuiască returnat nimic la magazie.
[easyrotator]erc_92_1373833573[/easyrotator]
(Mai trebuie să apucăm ziua când şi pe produsele astea va scrie “Made in China” şi-apoi vom putea trage obloanele peste toate speranţele de bine.)
Invitaţii, veniţi din tot spectrul societăţii clujene, adică High Life-ul care şi-a delegat reprezentanţi de seamă, deasupra tuturor ridicându-se cu un cap maestrul Horia Bădescu.
Oficialităţile prezente, după un discret intro rostit de maitre de ceremonie au început discursurile, care au fost scurte şi reţinute, în ton cu vremurile de criză prin care trecem cu toţii, uşor de priceput de cei prezenţi.
Am remarcat romanofonia Domnului Ambasador, care, cu un efort vizibil, pe parcurs chiar recunoscut, şi-a susţinut discursul în limba română. Nu i-a fost uşor, francofonia noastră nu i-a fost de niciun ajutor, dar s-a descurcat foarte bine. A încheiat cu urări în limbile maghiară, germană, română şi franceză pentru a sublinia multiculturalismul Clujului şi destinaţia lui europeană.
[easyrotator]erc_94_1373833842[/easyrotator]
De amintit este şi prezenţa profesorului Nicolae Weisz din Baia Mare, distins cu tilul de “Cavaler al artelor şi literelor” al Republicii Franceze, pentru organizarea unui festival artistic cu specific francofon.
Au urmat evoluţiile artiştilor francezi şi români care au delectat publicul prezent cu melodii cunoscute, veşnic tinere, chansons immortelles, fredonate cu mult drag şi pricepere de asistenţă.
[easyrotator]erc_90_1373833958[/easyrotator]
Text şi foto: Tiberiu Matei
