Andreea Iager Tako – cu drag, despre PLAI, diversitate şi cultură

Andreea Iager Tako şi Norbert Tako sunt doi tineri entuziaşti şi dedicaţi pasiunilor lor, care prin 2006 au dat startul unui festival de care Timişoara avea nevoie. Este vorba de PLAI, de diversitate, multiculturalitate şi, mai ales, de voluntariat. Pentru că aşa se desfăşoară acest festival, crescut şi îngrijit de voluntari.

Anul acesta, printre numele confirmate la festival se numără nimeni alta decât ZAZ, Patrice, care revine după ce a concertat la Muzeul Satului Bănăţean şi anul trecut şi, o dorinţă mai veche a organizatorilor: Vieux Farka Toure. Voluntarii de la PLAI s-au ocupat şi de producerea proaspătului festival JazzTM, eveniment care mi-a dat ocazia să cunosc o mică parte, dar delicată şi energică, a acestor repere culturale timişorene: Andreea Iager Tako.

Din ce am observat, aici la Cluj nu se prea ştie mare lucru despre Plai. Dar de când aţi anunţat că vine Zaz a cam explodat lumea şi sunt mulţi care vor să meargă. Povesteşte-ne cum a început povestea. Cum s-a născut Plai-ul şi ce l-a ţinut în picioare de-a lungul timpului?

PLAI s-a născut într-o zi de vară, de iunie, după o vizită la Muzeul Satului Bănăţean. Un loc superb de care timişorenii parcă uitaseră, un loc pentru care ne-am dorit mai mult. Discutând atunci am ajuns la concluzia că Timişoara are nevoie de un altfel de festival, unul care să îi celebreze diveristatea şi multiculturalitatea, unul care să readucă în conştiinţa colectivă ceea ce ne-a fost lăsat că moştenire, ceea ce ne face să fim români, bănăţeni, timişoreni. Credem că ajungi să apreciezi mai mult ceea ce eşti ca şi naţie atunci când intri în contact cu mai multe culturi, când începi să vezi frumuseţea diversităţii şi a lucrurilor care ne aduc împreună. Pasionaţi de muzică, dar şi de voluntariat în general, de implicare în lucrurile mărunte cu care fiecare dintre noi poate avea un impact, am creat conceptul de PLAI.

PLAI nu este doar un festival de muzică. Este un eveniment pentru toate vârstele, plin de activităţi menite să nască pasiuni şi este presărat cu muzică bună din toate colţurile lumii. Diversitatea în toate formele ei este la ea acasă. Prima ediţie a festivalului s-a creionat în două luni, iar echipa a crescut organic dintr-un general “eu cu ce va pot ajuta”. Am fost în asentimentul multor timişoreni care doreau altceva. Aşa ne-am format ca şi echipă.

Suntem cu toţii voluntari (PLAI va rămâne mereu 100% voluntariat), venind din medii cât mai diverse, cu interese diferite, dar cu dragoste pentru PLAI. Am ajuns să numărăm a 8-a ediţie şi datorită echipei de voluntari, dar şi datorită finanţatorilor, partenerilor culturali, a publicului PLAI. Festivalul este al lor în egală măsură şi va exista câtă vreme această muncă colectivă va continua. Meritul nostru este legat de munca neobosită şi determinarea încăpăţânată, însă de la buget şi până la starea de PLAI, celelalte părţi implicate au un mare cuvânt de spus. Probabil asta este reţeta care face festivalul să fie sus şi să crească, pentru că în fiecare categorie ni se alătură noi şi noi oameni frumoşi, pe măsură ce trec anii.

[easyrotator]erc_34_1373571623[/easyrotator]

În afară de faptul că eşti dusă cu Plaiul (şi cu pluta, într-un sens frumos, cum am citit pe undeva) ce activităţi îţi mai încarcă timpul?

Ca şi ceilalţi colegi de nebunie, am un job de zi cu zi, pe care încerc să îl fac cu pasiune şi dedicare. După prima ediţie de PLAI am lucrat în marketing, alături de Norbert, iar din 2010 lucrez în HR. Aşa cum le dorim şi altora la PLAI, după job îmi place să mă dedic pasiunilor care îmi aduc zâmbetul pe buze, mă epuizează fizic şi mă eliberează psihic, cele care implică familia şi cei dragi nouă. Mereu facem planuri şi de călătorit – activitate care ne încarcă pozitiv teribil. Deci, mi-l încarc singură cât mai mult, cu mare drag şi pasiune.

Ce făceai înainte să te ocupi de Plai?

De mică am început să fac voluntariat. În 2006 când am început festivalul cu Norbert tocmai îmi dădusem licenţa. În tot timpul facultăţii am făcut voluntariat în AIESEC şi am ţinut legătură cu trupa de teatru a liceului meu, din care am făcut parte. PLAI a fost prima activitate în care mi-am asumat cu adevărat o responsabilitate enormă şi o misiune reală. Cred că tot el a fost şi punctul de cotitură în maturizarea mea.

Legat de dusul cu pluta, am înţeles că acum câţiva ani, cu soţul tău cu tot, aţi plecat într-o călătorie prin America de Sud şi nu numai. Cum a fost? Cam cât de mult v-a inspirat pentru ediţiile următoare ale festivalului?

În 2010, atunci când criza financiară a îngheţat multe companii şi mulţi aşteptau cuminţi să vadă ce se va întâmpla, am decis să plecăm în călătoria în care ne propusesem să plecăm cu 3 ani în urmă. Am făcut un tur al lumii în trei luni de zile care a cuprins: Iordania, Israel, India, Hong Kong, Cambodgia, Noua Zeelandă, Australia, Argentina, Uruguai, Columbia, Peru, Bolivia, Chile, Brazilia. A fost un alt vis nebun transformat în realitate. Am făcut couchsurfing şi am călătorit cu buget foarte redus. Am cunoscut oameni minunaţi şi ne-am reconfirmat faptul că trăim într-o lume mare, mică, în care suntem atât de diferiţi pe câte lucruri avem în comun, iar chiar dacă suntem nişte mici indivizi, fiecare dintre noi poate face diferenţa.

Am păstrăm un blog pe care am scris zilnic (mai puţin în Brazilia unde nu am avut internet) şi am povestit despre lucrurile mărunte şi minunate care ni s-au întâmplat. Recomandăm tuturor o astfel de călătorie. Inspiraţia pentru PLAI o găsim peste tot în jurul nostru, dar cu siguranţă, orice experienţă interculturală îţi deschide ochi pe care nu ştiai că îi ai.

Programul pentru anul acesta e mai mult decât delicios. Pe lângă faptul că revine Patrice, cap de afiş este şi Zaz. Cum au mers negocierile?

Nici un an nu este uşor, deşi speram la început că o dată cu trecerea ediţiilor va fi tot mai facil din toate punctele de vedere. Publicul român nu este un public extrem de fidel. În fiecare an ne străduim pentru fiecare bilet vândut (PLAI depinde de biletele vândute pentru a acoperi bugetul de cheltuieli); în plus mereu încercăm să ridicăm ştacheta în organizarea festivalului. Învăţăm lucruri noi de la alte evenimente, luăm feedback de la publicul PLAI, ne dorim să fim cu fiecare ediţie mai buni.

În ceea ce priveşte artiştii, aceştia sunt tot mai interesaţi să vină la PLAI. Deja din a doua ediţie răspunsurile la cererile noastre au venit uşor, ba chiar de pe atunci am început să primim oferte. Din păcate pentru noi, septembrie este de obicei prima lună în afara turneelor clasice. De obicei aducem artişti special pentru festival, nu îi găsim pe drumuri, ceea ce poate face negocierea mai complicată. Lucrul ăsta ne influenţează mereu şi bugetul de cheltuieli.

Anul acesta Patrice şi-a dorit să revină cu noul album, după experienţa anului trecut, iar ZAZ a ales PLAI faţă de o altă ofertă, doar pentru că îşi doreşte să vină la PLAI, după ce s-a documentat despre festival. Pe Vieux Farka Toure îl dorim la PLAI de câteva ediţii bune. Anul acesta reuşim să îl aducem şi pentru asta ne bucurăm cel puţin în egală măsură cu Zaz şi Patrice.

Pentru că nici nu s-a încheiat bine, te rog să-mi povesteşti şi despre JazzTM. Cum te-ai aşteptat să fie festivalul, cum s-a simţit din umbra protectoare şi care sunt gândurile cu care ai rămas?

Când finanţatorul nostru principal ne-a cerut să implementăm ideea festivalului JazzTM am fost cu toţii entziasmaţi să oferim oraşului încă un eveniment. Presiunea de a face totul bine a fost foarte mare; nu numai că doream să nu ştirbim încrederea care ne-a fost oferită, dar am dorit enorm să oferim publicului timişorean un eveniment bine făcut, cum mereu şi-a dorit în pieţele publice. JazzTM a fost un exerciţiu excelent pentru echipa PLAI, pentru că s-a lucrat la un concept diferit de cel cu care am fost obişnuiţi. Am avut mâna liberă pe implementare, dar evenimentul nu este al nostru. Responsabilitatea a fost cu atât mai mare şi chiar dacă nu am discutat foarte mult despre asta, am fost cu toţii pe aceeaşi lungime de undă şi am dat tot ce puteam mai bun. Suntem mulţumiţi de cum a ieşit, iar experienţa din spatele scenei (experienţă cu care suntem obişnuiţi la orice eveniment marca PLAI) ne-a oferit multe satisfacţii şi de această dată. Nu suntem genul de oameni cărora să le placă să fie în faţă, ne asigurăm mereu că ceilalţi se simt bine şi atunci când asta se întâmplă, suntem fericiţi. Ne-am bucura ca evenimentul să continue, să crească şi chiar să dea imbold pentru altele, poate pe alte nişe. E nevoie de cât mai multe evenimente de calitate, iar concurenţa dintre ele trebuie doar să dea naştere la îmbunătăţiri pentru toate.

Eşti coordonator de voluntari şi îmi imaginez că de atâţia ani s-a format o echipă serioasă. Cum merge munca cu voluntarii când organizezi evenimente de o aşa amploare?

Pe lângă publicul minunat care ne calcă pragul în fiecare an, suntem norocoşi de a avea şi voluntari, colegi de echipă, pe care orice organizaţie şi-i doreşte. Există un nucleu de 15 voluntari cu experienţă, voluntari care şi-au asumat responsabilităţi de coordonare (eu practic nu prea mai am multe responsabilităţi) şi care lucrează la PLAI tot timpul anului. Înainte de festival mereu avem aplicări de voluntari noi din Timişoara şi din ţară, voluntari internaţionali, tineri care merg la festivaluri şi cărora le place să ofere în slujba lor. Nu este uşor să lucrezi doar cu voluntari pentru un eveniment a cărui mize financiare şi organizatorice sunt atât de serioase, însă ne bazăm mult pe o comunicare bună şi o transparenţă a tot ce înseamnă organizare şi de asemenea pe asumarea responsabilităţilor. În decursul anilor a fost şi o triere naturală a celor care doreau să continue de cei pe care viaţa i-a orientat spre altceva. Ne bucurăm de fiecare interacţiune pentru că mereu avem de învăţat ceva şi sperăm să putem oferi şi noi la rândul nostru oportunitate de creştere pentru cei care ni se alătură. Niciunul dintre noi nu are nimic mai special decât oricare dintre cei care decid să ni se alăture, în afară de câteva ediţii ca şi experienţă. Această alăturare şi diversitate continuă face ca PLAI să fie diferit şi să fie aşa cum e.

În Timişoara te numeri printre oamenii cheie când vine vorba de evenimentele culturale. Cum te raportezi la candidatura Timişoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2012?

Norbert face parte din Consiliul Director al Asociaţiei Timişoara Capitală Culturală Europeană. Eu sunt la fel de “om cheie” precum toţi ceilalţi locuitori ai oraşului. Cred foarte mult că doar împreună, ca şi comunitate, oameni, indivizi implicaţi şi care se voluntariază pentru a schimba ceva, putem să atingem orice obiectiv, inclusiv acela de a primi titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021. M-am născut şi am crescut, m-am format într-un oraş care pentru mine a fost mereu un exemplu de omagiu adus diversităţii şi culturii. Motiv pentru care am dorit să contribuim, organizând PLAI.

Sunt convinsă că lucrând împreună pentru acest obiectiv, tot ceea ce vom lasă în urmă va fi un mare câştig, chiar mai mare decât titlul în sine, pentru că va făcut de noi, locuitorii oraşului. Ca şi echipa PLAI, suntem cu toţii animaţi de această sete de acţiune şi impact, indiferent de domeniul în care activăm în afara PLAIului. Suntem genul de oameni care credem şi acţionăm. Vom face tot ce ne stă în putinţă ca Timişoara să obţină acest titlu.

Din punctul meu de vedere, orice astfel de candidatură implică multă muncă, o muncă orientată pe infrastructura culturală a oraşului, pe a face lucrurile sustenabil. Din acest punct de vedere, simpla decizie de a candida ne face câştigători ca şi societate. Vom construi împreună ceva pe termen lung pentru că Timişoara, pentru fiecare dintre noi în parte, să fie mereu o capitală a culturii.

Dacă bine „vorbesc” pozele de pe Facebook, de curând sunteţi trei. Cum se împacă viaţa de familie cu toate activităţile astea?

Suntem 4 de fapt, Negru, labradorul nostru de 2 ani jumătate face parte şi el din familie. Da, îl avem şi pe cel mai tânăr voluntar PLAI alături de noi. Îl cheamă Ştefan şi a împlinit 6 luni cu două zile înainte de a începe JazzTm; i-a ieşit şi primul dinte în prima zi a primului său festival… o grămadă de premiere. 🙂

Îl luăm cu noi peste tot şi este deja un copil foarte înţelegător cu părinţii săi, iubitor de muzică şi extrem de curios. A stârnit multe zâmbete din partea artiştilor veniţi în Timişoara şi a fost răsfăţatul evenimentului.

Încercăm să îl implicăm cât mai mult în pasiunile noastre, de la călătorit (a avut paşaport de la 1 lună şi am călătorit la 2) până la şedinţe şi întâlniri pentru PLAI. Îi respectăm în acelaşi timp nevoile de linişte şi odihnă, dar, sperăm noi, fără a-l proteja excesiv. Din punctul nostru de vedere viaţa noastră nu s-a schimbat de când îl avem pe Ştefan, ci doar s-a îmbogăţit. Sperăm să îl avem alături cât mai mult şi pe viitor, să primească, astfel, încrederea de a visa şi determinarea de a-şi transforma visele în realitate.

[easyrotator]erc_34_1373578470[/easyrotator]

*

Nu că n-ar fi fost un interviu relaxat până acum, dar hai să facem şi-un top la final. Aşa, de curiozitate, cu tentă nostalgică de oracol. 🙂

Cartea preferată: Soluţia Schopenhauer, Irvin Yalom. Asta este cea mai recentă care mi-a plăcut în mod special.

Melodie preferată: Şi melodiile preferate ţin, în cazul meu, foarte mult de perioadă. Acum sunt în perioada cu Bisso Baba (Richard Bona) şi Nice bottle of Beaujolais innit? ( Nigel Kennedy).

Film preferat: Nu cred că am… mă uit ca metodă de relaxare şi deconectare la multe filme. Am perioade în care mă pot uita doar la filme uşoare, comedii, perioade în care mă interesează doar documentarele. Îmi plac foarte mult şi filmele vechi. O veche slăbiciune din liceu mă urmăreşte înca: filmele lui Hitchcock. Dintre ele revăd cu placere Shadow of a Doubt.

Destinaţia preferată: Mergem cu regularitate în Portugalia şi ne simţim foarte bine acolo, însă mereu vrem să descoperim locuri noi. Cambodgia a fost o destinaţie în care ne-am promis că ne vom întoarce pentru toata starea pe care ne-a oferit-o. Trebuie să spun şi că acasă va fi mereu destinaţia finală, indiferent cât de mult vom călători.

Artist preferat: Sunt mult prea mulţi ca să-i enumăr. Cred foarte mult în importanţa diversităţii în viaţă (nu numai în timpul PLAIului), drept urmare ascult şi muzică foarte diversă. Imi plac mulţi artişti în egală măsură (mi-ar fi destul de greu să devin groupie J)

Concertul preferat (de la Plai): Grea întrebare, dacă trebuie să aleg numai unul, voi alege Mariza. Ne-am dorit enorm să o aducem pentru prima dată în România, iar intâlnirea cu ea a fost ceva cu totul special pentru noi toţi. A fost foarte impresionată de echipa de organizatori, de faptul că suntem toţi voluntari şi a fost foarte grijulie cu noi. Concertul ei a fost unul cu totul deosebit.

[easyrotator]erc_36_1373578590[/easyrotator]

PLAI – 2012

Credite foto: Plai, arhivă personală Andreea Iager Tako