Era cât pe ce să treacă Cireşar fără să abordez tema lunii propusă de Revista Bulevard, şi anume: despre dragoste şi alţi demoni. Subiectul e de departe generos şi ne-ar putea stoarce numeroase scrieri siropoase sau încărcate de oftat. Propun totuşi să ne îndreptăm atenţia spre îngerul căzut al iubirii, finalul de relaţie sau mai exact despărţirea.
De la început aş menţiona cât de necesară e şi o astfel de experienţă în evoluţia fiecărei persoane şi oricât de rău ar suna, vă doresc să treceţi printr-un asemenea episod. Nu de alta, dar creşterea noastră presupune şi depăşirea unor momente grave, iar dacă tot e să ne luăm două palme scurte de la viaţă, care să ne zguduie norişorul pufos pe care plutim, atunci mai bine să fie din sfera asta. Decât experienţa cruntă a unei boli grave sau a unei pierzanii, mai bine un break up cu cântec, unde doar ai senzaţia distorsionată că ai ajuns la un capăt de drum. Sigur, trăirile nu suferă comparaţie, dar o primă despărţire total neaşteptată sau nedorită, poate crea mirajul unei mari drame. Doar cu trecerea timpului sau prin repetiţie ajungi să înţelegi că dracul nu e aşa negru cum pare şi că o separare e doar o altă etapă în viaţa bipedului. În afara cazurilor patologice, despărţirile se depăşesc, vieţile se refac, stelele se desprind şi totuşi bolta cerească e plină de luminiţe.
Chiar dacă poveştile amoroase sunt plictisitor de asemănătoare, fiecare are impresia ca a sa piesă de teatru e mai reuşită. În esenţă, cei doi se întâlnesc, îşi prezintă plusurile întru impresionare, se plac şi ajung să fie împreună. Formula asta poate să meargă până la capătul vieţii, printr-o loialitate asumată şi disciplinată, respect, plus o mare putere de compromis sau se poate termina undeva pe parcurs, când măcar una din părţi realizează că ar putea avea un trai mai bun, chiar şi solo sau într-un nou tandem. That simple! Detaliile fiecărei poveşti sunt doar nuanţe ale acestui tablou. Statutul social sau financiar, presiunile venite de la terţi, dependenţele, conjucturile neaşteptate şi aş îndrăzni să spun şi copiii, sunt particularităţi ale aceluiaşi cadru general. De aceea, relatarea pe larg a ceea ce faceţi sau aveţi voi, e total neinteresantă, pentru că orecum acelaşi lucru se întâmplă şi la noi, restul cuplurilor de pe Terra. Hai să dezbatem idei, păreri, fapte utile, aspecte care să ne solicite creativitatea şi intelectul şi care să ne ajute să evoluăm, nu doar să ne perpetuăm.
Despărţirile sunt şi ele destul de standard în ceea ce priveşte etapizarea şi trăirile aferente. La auzul aceloraşi replici, doar empatia stârnită de diseprarea celui păţit îţi opreşte zâmbetul: “noi chiar ne-am iubit”… pe când restul lumii doar a mimat, “relaţia noastră a fost specială”… sigur, cum altfel?, “el /ea nu ar face niciodată aşa ceva, e o persoană bună , îl /o cunosc”… ooo, stai să vezi câte poate să facă de fapt, “abia acum îmi dau seama că”… ai ştiut dintodeauna, dar nu ţi-a păsat, “nu pot (trăi) fără el/ ea”… o să te amuzi ruşinat când îţi vei aduci aminte peste câtva timp de replica asta, “aş face orice să fim iar împreună”… keep calm and carry on!
Surse foto: someecards.com, secretgiggle.com, venusevolved.com
