E dimineaţa, devreme. Unde sunt eu, departe de casă, într-un oraş muncitoresc, plouă cu găleata şi afară abia dacă sunt 6 grade. Oribil. De fapt, este o dimineaţă de octombrie.
La ce să te aştepti mai mult? La o cafea bună? O cafea bună, dimineaţa, care să îţi deschidă ochii spre ziua care va urma. Să te trezească şi să îţi dea forţa necesară începerii unei noi zile. Unde sunt zilele însorite din timpul concediului când, dimineaţa, nu aveai nevoie de nici un alt stimulent în afară de zâmbetul persoanei iubite pentru a începe ziua bucuros? Ce vremuri, când savurai cafeaua fără griji, pe o terasă, undeva…
Dar, indiferent unde am bea cafeaua, de cele mai multe ori, ea implică un ritual – de la preparare, până la când, cum sau cu cine o bem. Pentru mine, cafeaua are de fiecare data alt gust, iar cea de dimineaţă e personală. Ronald Reagan spunea despre obiceiul lui de a bea cafea „I never drink coffee at lunch. I find it keeps me awake for the afternoon”.
Ar fi mai bine să iau o gură mare de cafea, să mă smulgă din vise şi să mă trimită la lucru. E octombrie, dimineaţa şi e cazul să mai şi muncim ceva!
Foto: Revista Bulevard
