INTERVIU Andreea Diana Tănăsescu: „Sperăm ca anul acesta să avem primul album La Blouse Roumaine, care va însoți o expoziție în întreaga lume

Andreea Diana Tănăsescu, fondatoarea comunității La Blouse Roumaine și inițiatoarea Zilei Universale a Iei, lucrează, alături de fotograful Alex Gâlmeanu, la primul album care va cuprinde costume tradiționale din toate regiunile țării. Albumul La Blouse Roumaine ar urma să fie parte dintr-o expoziție prezentată în întreaga lume.

În 2012, Andreea  Diana Tănăsescu a pus bazele primei comunități online dedicată iei, La Blouse Roumaine. Promovând ia ca brand de țară, Andreea  Diana Tănăsescu a propus ca ziua de 24 iunie 2013, Sânzienele, să marcheze prima celebrare a iei românești, sub denumirea Ziua Universală a Iei.

În 2017, pentru al cincilea an consecutiv, românii din țară și din străinătate vor celebra Ziua Universală a Iei. Mai mult decât atât, anul acesta va fi lansat și primul album La Blouse Roumaine.

Acest album va însoți o expoziție pe care noi o vrem itinerantă în întreaga lume, cu costumul tradițional românesc, în viziunea lui Alex Gâlmeanu“, spune Andreea Diana Tănăsescu.

FOTO: Dragoș Cristescu
FOTO: Dragoș Cristescu

Au trecut câțiva ani de când ai inițiat proiectul La Blouse Roumaine. Cum a evoluat în acești ani?

Andreea Diana Tănăsescu: Cred că acum cinci ani nici nu îmi imaginam că o să ajung aici, deși speram.  Obiectivul inițial al proiectului a fost acela de a defini o parte componentă a brandului de țară, mi-am dorit să descopăr o marcă identitară. Am început cu un proiect de film pentru copii. În acest proiect, copiii erau provocați să descopere legende și basme românești și să le reactualizeze, să aducă supereroi în timpul prezent și, bineînțeles, aveam și o zonă de costume de inspirație, la care visam atunci că va fi tradusă lumii întregi cu instrumentele cinema-ului. Pe scurt, îmi doream un „Harry Potter“ românesc. N-a fost să fie, proiectul nu s-a concretizat, era mult prea revoluționar pentru perioada aceea, 2006 – 2008. Noi voiam să facem filme colaborative și atunci ni se spunea că nu se poate, e imposibil ca cineva să creeze conținut, dar de abia se născuse Facebook, nu? Iată că, după 10 ani, se creează conținut de către oricine și trăim într-o lume a colaborării, ceea ce a făcut posibil apariția proiectului La Blouse Roumaine. Și ce-am făcut? Am transformat scenariul în pagini de Facebook, ca să nu moară.

La Blouse Roumaine nu era pagină de Facebook încă, era doar un album la mine, pe profilul personal, și, într-o seară de noiembrie 2012, s-a născut comunitatea La Blouse Roumaine, care a evoluat foarte rapid, pentru că am asociat în primele luni de existență imagini ale celebrităților din întreaga lume purtând ie și ale tuturor brandurilor de fashion cu fotografii vechi, cu bunici, foarte personale. Și atunci ne-am trezit și am început să conștientizăm că ia e patrimoniul nostru, prin ea ne spunem o poveste și că e cazul să o readucem în actualitate nu numai în revistele de modă, ci și în viața noastră personală.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Care a fost reacția autorităților? Cum au reacționat la ideea ie – brand de țară?

Andreea Diana Tănăsescu: Inițial, nu au reacționat în niciun fel, pentru că nu există o instituție a brandului de țară. Cred că ne dorim cu toții așa ceva, dar cred că ne dorim o instituție transparentă, cumva public-privată, jumătate societate civilă, jumătate autorități. Un subiect complex și delicat în zilele acestea.

Ideea a fost îmbrățișată de ambasadele României, pentru că noi am trimis invitații și scrisori imediat ce comunitățile de români au început să creeze evenimente de Ziua Universală a Iei. Cumva, ne-am și speriat când au început evenimentele în primul an, iar oamenii au început să se strângă în piețe, atât în Europa, cât și în Statele Unite. Ne-am bucurat, așadar, de sprijinul misiunilor diplomatice. Nimic de la Ministerul Culturii. Muzeele s-au arătat interesate, pentru că au inițiat o grămadă de evenimente dedicate iei, de cinci ani încoace, și țin să le mulțumesc pe această cale, pentru că avem mare nevoie de sprijnul specialiștilor și de experitza lor în ceea ce urmează să construim de acum înainte. Și cam atât. Pe urmă a fost, așa, o mică zonă de exploatare politică a ideii – cum e și firesc, până la urmă -, dar să spunem că suntem pe drumul cel bun, că mișcarea încă este pură, oamenii evoluează pe ideea asta, iar noi am lansat, între timp, o asociație.

Primul dialog important cu autoritățile l-am avut în 2016, când Guvernul Cioloș a organizat o masă rotundă dedicată iei și culturii identitare.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Avem și o Zi Universală a Iei de câțiva ani…

Andreea Diana Tănăsescu: Da, avem o Zi Universală a Iei. După primele două luni de viață ale comunității La Blouse Roumaine, când am văzut câtă efervescență și entuziasm e în jurul ideii, am pus o întrebare simplă și directă: Considerați că ia poate fi parte componentă a brandului de țară?. Cred că am primit sute de comentarii pozitive. Și atunci m-am gândit: ce facem acum? Mergem cu scrisoarea la autorități și le rugăm să creeze Ziua Iei sau o creăm noi și participă fiecare cu cât poate la acest proiect?

Și, cum îmi plac proiectele colaborative, că de acolo am și plecat, am venit cu propunerea simplă de a celebra Ziua Universală a Iei pe 24 iunie. Avusesem o experiență similară în 2010, în cadrul unei producții britanice, se numea „Life in a Day/ Viața într-o zi“, produsă de Ridley Scott, în care utilizatorii de pe YouTube erau rugați să trimită videoclipuri cu o zi din viața lor, și din toate aceste videoclipuri s-a creat un documentar despre o zi din viața planetei.  Și noi am contribuit cu echipa de copii cu care lucram atunci, iar proiectul nostru a fost selecționat. Astfel că, acest documentar unic se deschide cu răsărit de soare la București. Prin urmare, aveam deja experiența unei zile și a unei producții de acest fel, știam la ce să mă aștept, și am atașat de ea narativul Sânzienelor – pentru că avem o poveste foarte frumoasă a Sânzienelor, care își pun acele coronițe și aduc toată magia verii odată cu ele -, sfătuită și de prietena noastră Diana Năstase, care descoperise o legendă foarte frumoasă în Oaș, o tradiție locală: în dimineața zilei de Sânziene, fetele în cămăși albe merg la râu, se spală pe picioare, pe față, culeg flori cu rouă și apoi și le cos pe cămăși. Și atunci am dedus noi că așa a început istoria iei, cu aceste flori cusute pe cămăși. Ideea a fost simplă: celebrărm pe 24 iunie Ziua Universală a Iei. Cum? Ne îmbrăcăm în ii, schimbăm profilele de pe Facebook cu poze cu ii, mergem și culegem Sânziene. De fapt, am lăsat și o libertate creativă: fiecare comunitate să celebreze în stilul care le caracterizează. Ideea a prins atât de bine, încât am reușit să avem români din 50 de țări implicați încă din primul an.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Într-adevăr, de Ziua Universală a Iei, foarte mulți români poartă aceste cămăși tradiționale, dar care este locul iei în garderoba românilor în celelalte zile ale anului?

Andreea Diana Tănăsescu: Eu cred că, după mișcarea La Blouse Roumaine, ia a devenit un obiect aproape obligatoriu în garderoba tuturor. Asta spunea, de fapt, Yves Saint Laurent, primul designer care a preluat ia în creațiile sale vestimentare și a spus că la blouse roumaine trebuie să existe în garderoba fiecărei femei la fel ca little black dress și că nu se demodează niciodată, pentru că ea este transmisă din generație în generație. Ea nu este modă, este deasupra modei. Se poartă, este în toate colecțiile de 7 – 8 ani încoace. Asta este foarte interesant că nu iese de la un sezon la altul. Apoi, este un obiect identitar – ca să ne afirmăm identitatea și ca să ne afirmăm dragostea față de locul de unde ne-am născut purtăm, de multe ori, ia. Și cred că acum începe să devină și o reprezentare simbolică a unei comunități, pentru că, înainte era rolul unei comunități rurale, care prin ie se identifica foarte clar, însă, acum, observăm o migrație a acestor comunități: de la local la digital. Și vedem cum se regrupează și apar comunități în care oamenii contribuie din cinci colțuri ale lumii. Nu putem să mai identificăm ia ca un produs al unei comunități fizice, ci al unei comunități noi, globale, care își are rădăcina în comunitatea locală. E foarte interesant acest proces și cred eu că e foarte interesant de studiat în anii care vor urma.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Declarai într-un interviu anterior că designerii străinii respectă normele de compoziție ale iei, spre deosebire de cei români. Cum ar trebui să recunoaștem noi, neavând cunoștințe în acest domeniu, un produs autentic?

Andreea Diana Tănăsescu: O întrebare foarte grea, pentru că avem surse multiple unde putem compara, dar nu avem o sursă oficială, un catalog digital oficial, în care să găsim acolo ii și costume tradiționale românești. De aici intervine puțin dificultatea. Dar ca să recunoști un produs autentic, creat după canoanele tradiționale, trebuie, în primul rând, să fie cusut de mână, ideal pe pânză de casă, dar poate fi și pe pânză industrială, și să aibă în compoziție elementele specifice fiecărui loc. Or, aici avem o diversitate extraordinară. Dar cea mai cunoscută la blouse roumaine, pe care și Matisse a imortalizat-o în opera sa celebră, este cămașa carpatică, care are acea trinitate pe ea: altița, încrețul și râurile. Altița e partea de sus, la umeri, ca un fel de epolet tradițional. Încrețul e acea bandă, care face trecerea dintre altiță și benzile orizontale.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Ca să mai putem recunoaște un produs autentic trebuie să înțelegem faptul că ia românească nu are modele figurative, ci are numai modele abstracte. Să ne gândim la Coloana Infinitului și să plecăm de acolo. În tradiția noastră și în moșternirea noastră culturală nu avem elemente florale figurative. Ele există, dar sunt abstracte, și asta este foarte interesant, pentru că arta abstractă e un fel de artă atemporală, venită din trecut dar și din viitor.  Ai sentimentul, când vezi acele forme, că au fost create de designeri contemporani.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Există anumite zone ale țării unde producția de ii este mai mare, unde încă se respectă tradiția?

Andreea Diana Tănăsescu: Zonele în care se cos și se poartă cămăși tradiționale  sunt în Oltenia, în Cezieni, o comună fabuloasă care are o competiție de cusut ii din perioada interbelică. De la fetițe până la bunici – toată lumea coase ii, toată lumea participă la acest concurs. Se întâlnesc pe stadionul din comună să-și arate munca de un an, iar pe toate străzile, la poartă, sunt expuse ii. Cred că este unică în România.

Apoi, este Maramureșul, unde oamenii își cos hainele și le poartă la biserici, la sărbători, la aniversări. Și sunt și alte zone: și în Bucovina de nord oamenii poartă ii. Și acum, cumva, a revenit în actualitate. Și prin mișcarea noastră, interesul pentru ie în foarte multe zone s-a reactualizat și chiar sper ca în următorii ani să putem să recuperăm ceea ce am pierdut în aproape 50 de ani.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Mai este puțin puțin la Ziua Universală a Iei. Cum marcăm această sărbătoare anul acesta?

Andreea Diana Tănăsescu: Anul acesta, de Ziua Universală a Iei, care va fi sâmbătă, ne-am gândit să invităm și alte țări să participe la povestea noastră.  Vom face un apel către românii din întreaga lume să invite, la Ziua Universală a Iei, prieteni străini care încă își mai poartă hainele tradiționale.

Apoi, în România, este noaptea de Sânziene, pe care o celebrăm conform tradiției, este ziua de Sânziene, când, de obicei, se fac târguri, picnicuri, petreceri în aer liber. Ducem lipsă de o sărbătoare a verii care să aducă bucurie pur și simplu, să nu fie un moment al festivismului și al discursurilor. Avem nevoie de Ziua Iei și de Sânziene să ne bucurăm de noi, de tradiție, de soare, de vară, de frumos. Dar încercăm să inițiăm un demers nou, acela de a implica copiii în recuperarea modelelor și semnelor specifice fiecărei zone, pentru a crea arhive școlare, cu modele din fiecare regiune, și ne-am gândit că ar fi foarte interesant să-i stimulăm să descopere această comoară și să-i și premiem anul următor.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Un alt proiect recent pe care l-ai inițiat s-a desfășurat la Campionatele Europene de Gimnastică. Care a fost feedback-ul primit, după ce acele 10 Ilene Cosânzene au dus medaliile la festivitățile de premiere de la Campionatele Europene de Gimnastică?

Andreea Diana Tănăsescu: A fost un proiect complex, pentru că începutul lui a fost greu. Ne-am dorit să adresăm invitația de a participa cu costume tuturor colecționarilor din România, unii profesioniști și cu ani de lucru în spate de studiat costumul tradițional, ații la început de drum, iar alții care pur și simplu au piese reprezentative acasă și nu sunt neapărat colecționari. La început ne-am lovit de o oarecare neîncredere, pentru că e foarte complicat să îți dai tu ce ai mai bun, nu știi ce se poate întâmpla acolo. Sunt lucruri irecuperabile și am înțeles temerea lor. Am fost puțin derutați, pentru că nu știam ce să facem, n-aveam costumele pe care ni le doream, dar cum toate se termină cu bine am reușit să găsim colecționari extraordinari. Andreea Ciortea, de la Asociația Mărginimea Sibiului, și Eugen Vaida, fondatorul Muzeului Interetnic al Vaii Hârtibaciului, ne-au salvat. Ei au venit cu piese, unele dintre ele unice. Eugen avea un costum, cel de Săsăuș, cu care am și deschis acest regal la Campionatele Europene de Gimnastică, care avea peste 100 de ani, iar la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care ne-a sprijinit mult pentru acest proiect, domnii cercetători spuneau că nu au așa ceva în muzeu. Deci ne-am bucurat să avem nu doar frumusețe, dar și piese de patrimoniu unice.

Foto: Alex Gâlmeanu
Foto: Alex Gâlmeanu

Reacțiile au fost extraordinare. La masa arbitrilor, toți erau extaziați, voiau să cumpere costumele. Și, într-adevăr, fetele au arătat regal. Ele au fost îmbrăcate minunat, au fost machiate, au avut părul împletit conform cu fiecare zonă a costumului. Arătau impecabil. Iar bucuria cea mai mare este că l-am avut alături pe Alex Gâlmeanu și am realizat o ședință foto unică în Muzeul Etnografic al Transilvaniei, al cărei rezultat este extraordinar. Cred că e un punct de cotitură în mișcarea noastră, pentru că este o reprezentare vizuală modernă, între modă și tradiție, care se dezvoltă. De la un proiect pentru Campionatele Europene de Gimnastică devine un album foto.

Ce se va întâmpla cu acest album?

Andreea Diana Tănăsescu: Acest album va însoți o expoziție pe care noi o vrem itinerantă în întreaga lume, cu costumul tradițional românesc, în viziunea lui Alex Gâlmeanu.