Despre inspirație în pictură cu speranța artei plastice din România, Luca Maiorescu

Despre inspirație în pictură cu speranța artei plastice din România, Luca Maiorescu

 

 

Deși a trecut deja de două expoziții personale și una de grup, Luca Maiorescu reușește să ne surprindă în continuare cu abilitățile lui în pictură. La numai 12 ani, Luca pune pe lucrările sale amprenta unui talent înnăscut. Ultima realizare în cariera sa artistică a fost anul acesta, când a fost recomandat de un profesor de la Universitatea Națională de Arte să creeze o gravură pentru omagiul lui Brâncuși la Paris.

 

Luca, publicul te cunoaște deja ca o speranță a artei plastice. Cine este, totuși, Luca Maiorescu?
Mă amuză când mi se spune că aș fi o speranța a artei plastice, dar, totodată, mă simt flatat. Sunt un copil ca toti copiii de 13 ani. Cu bune și cu rele. Sunt elev in clasa a VII-a la Colegiul Național “I.L. Caragiale”.

Când, dar mai ales cum ai început sa pictezi?
Am început să pictez când cred că nici numele nu mi-l știam.  Desenam pe hârtie, dar și pe pereții casei. Părinții m-au lăsat liber să mă desfășor oriunde îmi doream. Pe când aveam 4 ani, educatoarea de la grădiniță mi-a trimis un desen la un concurs național organizat de UNESCO. Am câștigat un premiu atunci. Acelați premiu l-am câștigat și în următorul an, la același concurs.  Iar din clasa I, am început pregătirea cu profesoara de artă Fabiana Dima, la Galeria Basil. Acolo am învățat multe. Și teorie și practică.  Cam aceștia au fost primii pași.

Ce te inspiră?
Mă inspiră aproape tot ce văd în jur. Un peisaj de toamnă, cum e acum, sau clădirile.  De când eram copil mic eram fascinat de diverse construcții. Tot timpul construiam din cuburi clădiri, iar mai târziu am început să le desenez. Și acum sunt la fel de fascinat, mai ales de clădirile care șochează prin măreția și prin arhitectura lor. De-asemenea, îmi plac mașinile și le desenez de când eram mic. Acum îmi reușesc mai bine, însă. Într-o nouă lucrare m-a inspirat până și motanul meu, pe care l-am transpus pe pânză. Cred că sursa de inspirație poate să existe în tot ce ne înconjoară.

Care au fost cele mai mari satisfacții de până acum, pe care le-a furnizat acest hobby al tău?
Cele mai mari satisfacții au fost și continuă să fie întâlnirile cu oameni foarte interesanți din lumea artei. Îmi place mult să stau în jurul lor, să le ascult poveștile, să-i văd cum lucrează. Satisfacții sunt și expozițiile la care am participat, de grup sau personale. Dar poate una dintre cele mai mari satisfacții e includerea mea, la inițiativa dlui profesor Aurel Bulacu, grafician de renume,  intr-un proiect grandios dedicat marelui sculptor Constantin Brâncuși, Ex-Libris Brâncuși 2016. Particip în acest proiect cu prima mea gravură,  “coloana infinitului” a lui Brâncuși transformată în triunghiul imposibil al lui Escher. Mă onorează nespus prezența în acest proiect coordonat de dl. prof. Florin Stoiciu,  alături  de mari artiști, masteranzi la arte, graficieni români și străini. Sunt mândru că, fiind totuși un copil, ei au crezut în mine, în talentul meu și mi-au oferit această minunată ocazie de-a expune alături de ei. Cele  200 de lucrări de gravură  ale proiectului au fost și vor fi în continuare expuse în mai multe muzee din țara și din străinătate.

Ce alte hobby-uri mai ai?
O,  multe hobby-uri chiar: jocuri video, mașini, muzică, film, citit, sport, Star Wars. Îmi place mult și să călătoresc. Hobby-uri pe care le au copiii de vârsta mea, în general.

Te implici în proiecte sociale, care e următorul proiect pe care îl vei susține?
Da, imi place să mă implic în proiecte sociale. Am făcut-o și în trecut și o fac ori de câte ori simt că e nevoie de sprijinul meu. Însă nu-mi place să vorbesc despre asta. Prefer să acționez. Așa cum pot.

Unde te visezi peste câțiva ani?
Îmi place acest joc imaginar (râde). Mă văd în locuri interesante și făcând lucruri și mai interesante. Acum nu sunt hotărât dacă voi urma calea artei sau îmi voi urma visul de-a deveni arhitect. Îmi plac ambele foarte mult. Dacă voi deveni arhitect, aș vrea să construiesc clădiri impresionante, iar dacă voi continua cu arta (deși nu cred că am să renunț vreodată la pictat), aș îndrăzni să mă văd ca fiind un expozant de seamă în muzeele mari ale lumii.

 

att00002

new-york